Definiția cu ID-ul 1383793:

Tezaur

NECHIBZUINȚĂ s. f. Negativ al lui chibzuință; lipsă de judecată, de cumpănire, nesocotință (1), prostie, nebunie (2); p. ext. faptă, atitudine necugetată, nesocotință (2), ușurință, necugetare. cf. dm, scl 1960, 529. – pl.: nechibzuințe. – pref. ne- + chibzuință.