NECĂLCAT, -Ă, necălcați, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este călcat cu fierul; șifonat, mototolit, boțit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Pref. ne- + călcat.

necălcat, ~ă a [At: PSALT. HUR. 117^V/1 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + călcat] 1 (D. locuri, drumuri etc) Care nu poate fi străbătut. 2 (D. drumuri, locuri etc.) Pe unde nu a umblat încă nimeni. 3 (Pex; d. drumuri, locuri etc.) Pustiu. 4 (Fig; d. legi, dispoziții) Respectat. 5 (D. rufe, haine etc.) Care nu a fost netezit cu fierul de călcat Si: boțit, mototolit, șifonat.

NECĂLCAT adj. 1 Care nu e călcat: rufe ~e ¶ 2 Neumblat, pe unde nu s’a călcat: drumuri, locuri ~e.

NECĂLCAT, -Ă, necălcați, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este călcat cu fierul; șifonat, mototolit, boțit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Ne- + călcat.

NECĂLCAT, -Ă, necălcați, -te, adj. (Despre rufe, haine etc.) Care nu este călcat cu fierul; mototolit, boțit. Cămașă necălcată. Pantaloni necălcați.

necălcat a. 1. neumblat: locuri necălcate; 2. ce n’a fost încă netezit cu mașina: rufe necălcate.

necălcát, -ă adj. Nenetezit cu feru cald (vorbind de rufe). Neumblat: codrĭ necălcațĭ.

necălcat adj. m., pl. necălcați; f. necălcată, pl. necălcate

necălcat adj. m., pl. necălcați; f. necălcată, pl. necălcate

necălcat adj. m., pl. necălcați; f. sg. necălcată, pl. necălcate

NECĂLCAT adj. 1. v. neumblat. 2. v. șifonat.

NECĂLCAT adj. 1. nestrăbătut, neumblat, (înv. și reg.) săcret. (Drum, loc ~.) 2. boțit, mototolit, șifonat. (Haine ~.)

NECĂLCAT, -Ă adj. Negativ al lui călcat. 1. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni; neatins de picior (de om), neumblat (1); pustiu. Și va lua țapul preste el fărădelegile lor la pămîntul necălcat și va trimite pre țap la pustie, BIBLIA (1688), 83¹/18. Au gătit ploii iuți curgere... ca să sature pămîntul cel necălcat și nelăcuit și să facă să răsară iarbă de pășune? (a. 1795). GCR II, 159/8. repede trecea prin căi necălcate. ASACHI S. L. II, 62. Descopere lumei toate Vestita apă de Borsec, în pustiuri necălcate, CONACHI, P. 222. Ce om, ce fiară, cine Au îndrăznit să vie aice și-a pătrunde în locuri necălcate de pas de om? ALECSANDRI, POEZII, 318. Locurile pe unde mă rătăcisem erau aproape necălcate de picior omenesc, SADOVEANU, O. VII, 307. M-am mînecat Pe la zori de ziori, Pe ia cîntători, Pe iarbă necălcată, Pe rouă nescuturată, MARIAN, D. 291. La biseric-am plecat... Pe bură nescuturată Și pe cale necălcată, id. S. R. I, 185. ◊ (Substantivat, f. ; învechit, rar) Cărarea mea și necălcata mea tu ești sleditoriu. PSALT. HUR. 117^v/1. ♦ F i g. (Despre legi, dispoziții) Respectat, păzit întocmai. Toată porunca prea înaltului devlet este la noi pravilă necălcată (a. 1815). URICARIUL, I, 241, cf. VALIAN, V. 2. (Despre rufe, haine etc.) Care nu a fost netezit cu fierul de călcat; șifonat, boțit. Rufe necălcate. - pl.: necălcați, -te. - pref. ne- + călcat.