5 definiții pentru nebunit
Explicative DEX
NEBUNIT, -Ă, nebuniți, -te, adj. (Rar) Înnebunit, nebun. – V. nebuni.
NEBUNIT, -Ă, nebuniți, -te, adj. (Rar) Înnebunit, nebun. – V. nebuni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
nebunit, ~ă a [At: GCR I, 225/12 / Pl: ~iți, ~e / E: nebuni] 1 (Înv) Care a devenit rău, dușmănos. 2 (Înv) Înfuriat. 3 (Înv) Îndârjit împotriva cuiva. 4 (Înv) Răzvrătit. 5 (D. oameni) Care și-a pierdut judecata. 6 (D. oameni) Corupt. 7 (Pex; d. oameni) Prostit. 8 (D. oameni) Zăpăcit. 9 (Udp „de”) Care și-a ieșit din fire. 10 (Udp „de”) Orbit de...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nebunit a. (poetic) înnebunit: lumea nebunită gemând din răsputere EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
nebunít, -ă, nebuniți, -te, adj. (pop.) Înnebunit. – Din nebuni.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Tezaur
NEBUNIT, -Ă adj. (Învechit) = înnebunit. Ce-m spuneț voi mie că eu sănt nebunit și ca cum aș fi altul dentr-altă parte (a. 1675). gcr i, 225/12. Au tămăduit pre acei nebuniț. Dosoftei, v. s. noiembrie 129r /32. ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Ieșit din fire, zăpăcit sau orbit de... Nebunit fiind cu totul în dragostea polonilor, Bogdan IV... au trecut iarăși în Podolia. Șincai, hr. ii, 225/8. Robinson, nebunit de bucurie, cînd sălta, cînd striga, Drăghici, r. 225/18, cf. ddrf. Nebuniți de spaimă, „Alah! ” turcii-ngaimă. Iosif, v. 125. – pl.: nebuniți, -te. – v. nebuni.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de GinaC
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
nebunit, nebunităadjectiv
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.