nebunit, ~ă a [At: GCR I, 225/12 / Pl: ~iți, ~e / E: nebuni] 1 (Înv) Care a devenit rău, dușmănos. 2 (Înv) Înfuriat. 3 (Înv) Îndârjit împotriva cuiva. 4 (Înv) Răzvrătit. 5 (D. oameni) Care și-a pierdut judecata. 6 (D. oameni) Corupt. 7 (Pex; d. oameni) Prostit. 8 (D. oameni) Zăpăcit. 9 (Udp „de”) Care și-a ieșit din fire. 10 (Udp „de”) Orbit de...