NEBUNARIȚĂ s. f. (Bot.; popular) Măselariță¹ (1) (Hyoscyamus niger). cf. lb, polizu, DDRF, GHEȚIE, R. m., BRANDZA, FL. 343, BARCIANU, GRECESCU, FL. 422, ALEXI, W., BIANU, D. S., tdrg, șăineanu, d. u. Otrăvitoare este și măsălarița... I se mai zice din această pricină și nebunariță. simionescu, fl. 203. Țăranul român, înzestrat cu spirit de observație, cînd i-a dat numele de nebunariță a știut bine ce face. Planta aceasta (sau extractul din ea) luat în doză mai mare produce ca un fel de nebunie. ygrec, m. n. 248. – pl.: nebunarițe. – Nebun + suf. -ariță. cf. nebunăriță.