NEA¹ interj. (Adesea repetat sau întărit printr-o altă interjecție) Strigăt cu care se cheamă, se alungă, se îndeamnă la mers sau se opresc diferite animale domestice. v. na¹ (4). Ho!... ha ho!... nea bălan, na! alecsandri, t. 1 536. Nea!... nea! Nea Șoimu!... Nea Dudaș!... Nea Bălan! gane, n. ii, 9. Țibă! Hormuz; na! Balan; nea! Zurzan; dați-vă-n laturi, cotarle! creangă, p. 147. Ne, cîne, ne! pamfile, j. ii, 156, cf. id. cr. 245, h x 498, com. marian, șez. iii, 189, densu-sianu, ț. h. 326. Niia, jigodie! coman, gl. Nea, hîrî! chest. v 77/15. Nea he! ib. 77/29. Nea he! ib. 77/86, cf. alr ii 5 525, 5 526, 5 732, a i 17, ii 12, iii 1, 2, 6, 16, 19, v 14, 16, . 26, vi 26, ix 2, l. rom. 1961, nr. 1, 98. ◊ expr. (Rar) A fi nea într-o parte = a fi țicnit, smintit, nebun. cf. zanne, p. ii, 393. – Și: (regional) ne interj. – cf. na¹.