13 definiții pentru neîncredere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neîncredere sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: ne- + încredere] Lipsă de încredere Si: îndoială, suspiciune.

NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Pref. ne- + încredere.

NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Ne- + încredere.

NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere, îndoială, suspiciune. Îl măsură din cap pînă-n picioare cu bănuială și neîncredere. DUMITRIU, N. 16.

NEÎNCREDERE f. (negativ de la încredere) Vot de ~ vot prin care parlamentul unei țări ia poziție împotriva politicii guvernului sau a unui reprezentant al puterii de stat și care are drept urmare demisia acestora. [G.-D. neîncrederii] /ne- + încredere

neîncredere f. 1. lipsă de încredere; 2. teamă de a fi înșelat.

neîncredére f. Lipsă de încredere, teamă de a nu fi înșelat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii

neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEÎNCRÉDERE s. 1. v. suspiciune. 2. v. îndoială.

NEÎNCREDERE s. (înv. și pop.) prepus. (Își manifestă ~ față de el.)

NEÎNCREDERE s. 1. bănuială, suspiciune, (livr.) circumspecție, incredulitate, (pop.) prepus, (prin Mold.) bănat, (prin Ban.) bedă, (înv.) prepunere. (O atitudine de continuă ~.) 2. dubiu, incertitudine, îndoială, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (înv.) aporie, îndoință. (Domnea o stare de ~.)

Neîncredere ≠ încredere

Intrare: neîncredere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neîncredere
  • neîncrederea
plural
genitiv-dativ singular
  • neîncrederi
  • neîncrederii
plural
vocativ singular
plural

neîncredere

etimologie:

  • Prefix ne- + încredere.
    surse: DEX '09