NATURIST, -Ă, naturiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține naturismului, privitor la naturism, bazat pe naturism. 2. Persoană care are cultul pentru natură și ideea reîntoarcerii la viața primitivă. – Din fr. naturiste.

naturist, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~iști, ~e / E: fr naturiste] 1 smf^[1] (Înv) Naturalist (1). 2 a (Rar) Care aparține doctrinei medicale a lui Hipocrat. 3 a (Flz) Care are la bază cultul pentru natură (1) și ideea reîntoarcerii la modul de viață primitiv. modificată

NATURIST, -Ă, naturiști, -ste, adj. Care aparține naturismului, privitor la naturism, bazat pe naturism. – Din fr. naturiste.

NATURIST, -Ă adj. Referitor la naturism, propriu naturismului. // s.m. și f. Adept al naturismului. [< fr. naturiste].

NATURIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al naturismului. (< fr. naturiste)

naturist, -ă adj. ◊ „Medicina naturistă este un termen care devine tot mai des folosit. Ceea ce facem noi aici este într-un fel o reconsiderare a terapiei naturale [...]” R.l. 23 III 85 p. 5 (din fr. naturiste; PR; DEX, DN3 – alte sensuri)

naturist adj. m., s. m., pl. naturiști; adj. f., s. f. naturistă, pl. naturiste

naturist adj. m., s. m., pl. naturiști; adj. f., s. f. naturistă, pl. naturiste

naturist adj. m., s. m., pl. naturiști; f. sg. naturistă, pl. naturiste

NATURIST, -Ă s. m. și f., adj. 1. s. m. și f. (Învechit) Naturalist (I 1). cf. stamati, d. 2. adj. (Rar) Care aparține doctrinei medicale a lui Hipocrat. Medicina naturistă. ygrec, m. n. 641. 3. adj. (Filoz.) Care are la bază cultul pentru natură (1) și ideea reîntoarcerii la modul de viață primitiv. Povestea de iubire a cavalerului și a sirenei sale se încarcă de sensurile unei filozofii naturiste. contemp. 1966, nr. 1 005, 4/5. – pl.: naturiști, -ste. – Din fr. naturiste.