NATURIST, -Ă s. m. și f., adj. 1. s. m. și f. (Învechit) Naturalist (I 1). cf. stamati, d. 2. adj. (Rar) Care aparține doctrinei medicale a lui Hipocrat. Medicina naturistă. ygrec, m. n. 641. 3. adj. (Filoz.) Care are la bază cultul pentru natură (1) și ideea reîntoarcerii la modul de viață primitiv. Povestea de iubire a cavalerului și a sirenei sale se încarcă de sensurile unei filozofii naturiste. contemp. 1966, nr. 1 005, 4/5. – pl.: naturiști, -ste. – Din fr. naturiste.