nativitate sfs [At: IORGOVICI, O. 54/26 / E: fr nativité, lat nativitas, -atis] (Înv) 1 Calitate de a fi locul de origine. 2 Caracter înnăscut. 3 Zi de naștere a cuiva. 4 (Spc) Naștere a lui Iisus Hristos.

NATIVITATE s.f. Caracter nativ. [Cf. fr. nativité]

NATIVITATE s. f. caracter nativ. (< fr. nativité)

nativitate s. f., g.-d. art. nativității

NATIVITATE s. f. (Învechit; prima atestare la IORGOVICI, O. 54/26) 1. Calitatea de a fi locul de naștere, de proveniență. Îi era de agiuns a fi auzit vro obscură poveste despre relativul arabism al acestor localități, pentru ca el pe dată să le înavuțească cu nativitatea splendidelor stofe. HASDEU, I. C. I, 104. 2. Calitatea de a fi înnăscut, natural (I 1). Cf. LM. 3. Ziua nașterii cuiva; zi aniversară (LM, ALEXI, W.) ; spec. nașterea lui Isus Hristos (COSTINESCU). – Din fr. nativité, lat. nativitas.