nanocefal, ~ă smf, a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: nanocéphale] 1-2 Microcefal (1-2).

NANOCEFAL, -Ă adj., s.m. și f. Microcefal. [< fr. nanocéphale, cf. gr. nanos – pitic, kephale – cap].

NANOCEFAL, -Ă adj., s. m. f. microcefal. (< fr. nanocéphale)

nanocefal adj. m., pl. nanocefale; f. sg. nanocefală, pl. nanocefale

NANO- „mic, minuscul, nedezvoltat”. ◊ gr. nanos „mic, pitic” > fr. nano-, engl. id., germ. id. > rom. nano-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe mici; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă nanocefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., dezvoltare insuficientă a craniului și a creierului; ~cormie (v. -cormie), s. f., anomalie caracterizată prin dimensiunile foarte reduse ale corpului uman; ~fanerofite (v. fanero-, v. -fit), s. f. pl., fanerofite cuprinzînd arbuști și tufișuri cu mugurii de reînnoire situați deasupra solului; ~mel (v. -mel₁), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă nanomelie; ~melie (v. -melie), s. f., anomalie congenitală care se caracterizează prin creșterea insuficientă a unuia sau a mai multor membre; ~somie (v. -somie), s. f., malformație caracterizată prin creșterea insuficientă în înălțime.