21 de definiții pentru nagâț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NAGẤȚ, nagâți, s. m. Pasăre migratoare de baltă din ordinul caradriiformelor, de mărimea unui porumbel, cu penele negre-verzui pe spate și pe piept, albe pe pântece și cu un moț negru în creștet (Vanellus vanellus); bibic2. ♦ Epitet glumeț dat în special copiilor. – Formație onomatopeică.

nagâț1 sm [At: POLIZU / V: (reg) ~găț, neguiț, neguț, nog~, nogăț, noghiț / Pl: ~i / E: pbl fo] 1 Pasăre migratoare de baltă, de mărimea unui porumbel, de culoare neagră-verzuie pe spate și pe piept, albă pe pântece, cu un moț negru în creștet Si: (reg) biluț, câine-tătăresc, ciovică (Vanellus vanellus). 2 (Orn; reg) Specie de pescăruși nedefinită mai îndeaproape. 3 (Orn; reg) Pescăruș care face parte din specia nagâț (2). 4 (Gmț) Epitet dat în special copiilor.

nagâț2 s [At: DLR / Pl: nct / E: nct] (Reg) Lemn plin de noduri, care nu poate fi folosit decât la făcut focul.

NAGẤȚ, nagâți, s. m. Pasăre migratoare de baltă de mărimea unui porumbel, cu penele negre-verzui pe spate și pe piept, albe pe pântece și cu un moț negru în creștet; bibic2 (Vanellus vanellus). ♦ Epitet glumeț dat în special copiilor. – Probabil formație onomatopeică.

NAGÂȚ1 ~i m. Pasăre migratoare de baltă, de talie mică, cu moț și cu penaj colorat; bibic. /Onomat.

NAGÂȚ2 ~i m. mai ales la pl. reg. Dispoziție de moment, neașteptată și stranie; naz; moft; toană; capriciu. ◊ A-și arăta ~ii. ◊ A avea ~i a fi capricios. /Onomat.

NAGÎ́Ț, nagîți, s. m. Pasăre de baltă de mărimea unui porumbel, cu penele albe și negre, cu un moț negru în creștet alungit și întors spre frunte (Vanellus vanellus); ciovică. Cîte un stol de nagîți se ridica la depărtări mari dintr-un smîrc. SADOVEANU, O. III 369. Se-ngîn pe luciul apei nagîții și cristeii. NECULUȚĂ, Ț. D. 73. Pe deasupra bălții nagîții se-nvîrtesc. ALECSANDRI, O. 173. ♦ Poreclă glumeață dată în special copiilor (din cauza glasului lor pițigăiat). Taci, nagîțule, nu mai striga atîta că m-ai asurzit! MARIAN, O. II 291. Auzi copil!... Coșcoge nagîț! ALECSANDRI, T. I 345.

nagî́ț m. (rut. Nogaĭec, Nogaĭ [Tătar], după credința populară că nagîțiĭ arătaŭ Tătarilor năvălitorĭ locu unde se ascundeaŭ Româniĭ. Cp. și cu germ. kiebitz, ung. libuc, libac și bébic, slovac bibic, cr. gibec). Est. Cĭovlică. A țipa ca un nagîț, a țipa continuŭ. (La Berceanu negúĭț, la Cihac și nogîț). V. pasăre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nagấț s. m., pl. nagấți

nagâț s. m., pl. nagâți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NAGÂȚ s. (ORNIT.; Vanellus vanellus) (reg.) bibic, ciovică, libuț, câine-tătăresc, (Mold. și Bucov.) pasăre-tătărească.

NAGÎȚ s. (ORNIT.; Vanellus vanellus) (reg.) bibic, ciovică, libuț, cîine-tătăresc, (Mold. și Bucov.) pasăre-tătărească.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nagîț (nagấți), s. m. – Cionică (Vanellus cristatus). Origine necunoscută, posibil expresivă (Tiktin). Este dificilă der. din mag. libuc (Cihac, II, 517) sau din rut. Nogaiec „tătar” (Scriban).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NAGẤȚ (probabil formație onomatopeică) s. m. Pasăre migratoare din ordinul caradriiformelor, de c. 40 cm, cu penajul negru-verzui cu luciu purpuriu și cu un moț de pene lungi pe cap (Vanellus vanellus); bibic. Trăiește în fânețe umede, cuibărind pe lângă aproape toate bălțile din România; iarna, majoritatea se îndreaptă către țările din jurul M. Mediterane și S Asiei.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

nagâț, nagâți s. m. denumire improprie dată de consumatori batoanelor din piept de pui pané, servite în lanțul de restaurante McDonald’s.

Intrare: nagâț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nagâț
  • nagâțul
  • nagâțu‑
plural
  • nagâți
  • nagâții
genitiv-dativ singular
  • nagâț
  • nagâțului
plural
  • nagâți
  • nagâților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nagâț

  • 1. Pasăre migratoare de baltă din ordinul caradriiformelor, de mărimea unui porumbel, cu penele negre-verzui pe spate și pe piept, albe pe pântece și cu un moț negru în creștet (Vanellus vanellus); bibic.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bibic (ornit.) ciovică 3 exemple
    exemple
    • Cîte un stol de nagîți se ridica la depărtări mari dintr-un smîrc. SADOVEANU, O. III 369.
      surse: DLRLC
    • Se-ngîn pe luciul apei nagîții și cristeii. NECULUȚĂ, Ț. D. 73.
      surse: DLRLC
    • Pe deasupra bălții nagîții se-nvîrtesc. ALECSANDRI, O. 173.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Epitet glumeț dat în special copiilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Taci, nagîțule, nu mai striga atîta că m-ai asurzit! MARIAN, O. II 291.
        surse: DLRLC
      • Auzi copil!... Coșcoge nagîț! ALECSANDRI, T. I 345.
        surse: DLRLC

etimologie: