12 definiții pentru nadă (înnăditură)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

na1 sf [At: (cca 1650) GCR I, 228/22 / Pl: ~de, (reg) năzi / E: bg нада] 1 Înnăditură. 2 (Reg) Talpă la plug Si: plaz. 3 (Reg) Pană1. 4 (Reg) Coadă a măturii de nuiele. 5 Fiecare dintre grinzile din care este făcută prispa casei. 6 Hrană constând din râme, insecte, bucăți mici de carne etc., pusă în cârligul undiței sau la altă unealtă de pescuit pentru a atrage și a prinde peștii Si: momeală, (reg) nadilă (1). 7 (Pgn) Mâncare care se pune într-o cursă pentru a atrage și a prinde animalele și păsările Si: momeală, (reg) nadilă (2). 8 (Îe) A-(și) face ~ A-și face un obicei, o deprindere, un nărav. 9-10 (Reg; fig) Deprindere (rea). 11 Parte înnădită, adăugată la un obiect Si: înnăditură. 12 (Fig) Ceea ce atrage, ademenește Si: ispită, tentație. 13 (Fig) Cursă.

NÁDĂ, (1) nade, (2) năzi, s. f. 1. Hrană naturală sau artificială care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a atrage peștii sau alte animale; momeală. ♦ Fig. Ispită, tentație; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [Pl. și: (2) nade] – Din bg. nada.

NÁDĂ, nade, s. f. 1. Hrană naturală sau imitație de hrană care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a ademeni și a prinde peștii sau alte animale; momeală. ♦ Fig. Ispită, tentație; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [Pl. și: (2) năzi] – Din bg. nada.

NÁDĂ 2, năzi, s. f. 1. Parte înnădită, adăugată la ceva (prin lipire, coasere etc.), înnăditură. 2. Îmbinare a două piese în prelungire, făcută astfel încît să poată transmite o sarcină de la una la alta.

NÁDĂ ~e f. 1) Hrană folosită pentru ademenirea și prinderea peștelui sau a vânatului; momeală. 2) fig. Lucru care ademenește. ◊ A da de ~ a prinde gust pentru ceva; a se înnădi. 3) Parte înnădită, adăugată la un obiect. [G.-D. nadei; Pl. și năzi] /<bulg. nada

nadă f. 1. ceeace se pune într-o cursă, mreajă de undiță spre a momi; 2. mijloc de momit: aici am întins nadă AL.; 3. fig. atracțiune: are mii de nade a scumpelor plăceri AL.; 4. parte adaosă. [Bulg. NADĬ].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!nádă2 (înnăditură) s. f., g.-d. art. nắzii; pl. năzi

nádă (momeală, înnăditură) s. f., g.-d. art. (momeală) nádei, (înnăditură) nádei/năzii; pl. (momeli) náde; (înnădituri) náde/năzi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NÁDĂ s. 1. (PESCUIT) amorsă, momeală, (rar) momitură, (reg.) mârșă, nadilă, (înv., în Transilv.) podmet. (~ pentru cleni.) 2. înnăditură. (A pune o ~ la...)

NÁDĂ s. v. ademenire, atracție, călcâi, ic, ispită, pană, plaz, seducere, seducție, stuf, talpă, tentație, trestie.

NA s. 1. (PESCUIT) amorsă, momeală, (rar) momitură, (reg.) mîrșă, nadilă, (înv., în Transilv.) podmet. (~ pentru cleni.) 2. înnăditură. (A pune o ~ la...)

na s. v. ADEMENIRE. ATRACȚIE. CĂLCÎI. IC. ISPITĂ. PANĂ. PLAZ. SEDUCERE. STUF. TALPĂ. TENTAȚIE. TRESTIE.

Intrare: nadă (înnăditură)
nadă2 (pl. năzi) substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • na
  • nada
plural
  • năzi
  • năzile
genitiv-dativ singular
  • năzi
  • năzii
plural
  • năzi
  • năzilor
vocativ singular
plural

nadă (înnăditură)

  • 1. Parte înnădită, adăugată la un obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înnăditură
  • 2. Îmbinare a două piese în prelungire, făcută astfel încât să poată transmite o sarcină de la una la alta.
    surse: DLRLC

etimologie: