10 definiții pentru naționalist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care propagă naționalismul, care are la bază sau susține naționalismul, referitor la naționalism. 2. S. m. și f. Adept al naționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. nationalista, fr. nationaliste, it. nazionalista, germ. Nationalist.

NAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care propagă naționalismul, care are la bază sau susține naționalismul, referitor la naționalism. 2. S. m. și f. Adept al naționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. nationalista, fr. nationaliste, it. nazionalista, germ. Nationalist.

naționalist, ~ă [At: ȚICHINDEAL, A. M. XVI/15 / P: ~ți-o~ / Pl: ~iști, ~e / V: (înv) ~ișt a, ~e ssp / E: it nazionalista, ger Naționalist, fr naționaliste, cf mg nácionalista] 1-11 a (Îvr) Național (1-11). 12 a Care susține naționalismul (2). 13 a Concretizat prin naționalism (2). 14-17 smf, a (Înv) (Adept) al naționalismului (1-2). corectată

NAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, adj. Care propagă naționalismul, care are la bază sau susține naționalismul. ♦ (Substantivat) Adept al naționalismului. Belciug era mare naționalist. REBREANU, I. 108.

NAȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la naționalism, propriu naționalismului. // s.m. și f. Partizan, adept al naționalismului. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. nationaliste].

NAȚIONALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al naționalismului. (< fr. nationaliste, germ. Nationalist)

NAȚIONALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. Adept al naționalismului. [Sil. -ți-o-] /<lat. nationalista, fr. nationaliste

naționalist a. și m. partizan al unității neamului (românesc).

* naționalíst, -ă s. și adj. Partizan al naționalizmuluĭ: deputat, ziar naționalist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

naționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. naționalíști; adj. f., s. f. naționalístă, pl. naționalíste

naționalíst adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. naționalíști; f. sg. naționalístă, pl. naționalíste

Intrare: naționalist (s.m.)
naționalist2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: na-ți-o-
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naționalist
  • naționalistul
  • naționalistu‑
plural
  • naționaliști
  • naționaliștii
genitiv-dativ singular
  • naționalist
  • naționalistului
plural
  • naționaliști
  • naționaliștilor
vocativ singular
  • naționalistule
  • naționaliste
plural
  • naționaliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

naționalist, -ă (persoană) naționalist naționalistă

  • 1. Adept al naționalismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Belciug era mare naționalist. REBREANU, I. 108.
      surse: DLRLC

etimologie: