18 definiții pentru năzbâtie năzbutie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năzbâtie sf [At: HEM 2767 / V: (reg) ~tă (Pl: năzbâte), ~âț sn, ~butie / Pl: ~ii / E: slv събытик „întâmplare”, ucr незбутний „care nu se poate întâmpla”, rs несбытный] 1 Faptă, idee etc. glumeață. 2 Glumă. 3 Poznă. 4 (Îvp) Ciudățenie.

NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

NĂZBẤTIE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbútie s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbâtnâi.

NĂZBÂTIE ~i f. 1) Faptă nesocotită, cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboață; poznă; bazaconie. A face ~i. 2) pop. Întâmplare sau situație ciudată; poznă; comedie. [G.-D. năzbâtiei; Sil. -ti-e] /cf. sl. subytije

năzbâ sf vz năzbâtie

NĂZBÚTIE s. f. v. năzbâtie.

NĂZBÚTIE s. f. v. năzbâtie.

NĂZBÎ́TIE, năzbîtii, s. f. Faptă lipsită de seriozitate, poznă, ștrengărie, drăcie, farsă. Dănilă cel lung și rece descrețea cîteodată frunțile cu năzbîtiile lui. SADOVEANU, O. VI 175. Mi-a trăsnit mie o năzbîtie prin cap. ANGHEL, PR. 177. Stăi, mă: nu te-apuca de năzbîtii. CREANGĂ, P. 48. – Variantă: năzbútie (CREANGĂ, A. 88, ALECSANDRI, T. I 353) s. f.

NĂZBÚTIE s. f. v. năzbîtie.

năsbutie f. Mold. nebunie, poznă: câte alte bazaconii și năzbutii CR. [Cf. rut. ZBUTNITI, a fi sburdalnic, cu prefixul intensiv na (cf. năstrușnic)].

năzbî́tie (vest) și útie (est) f. (vsl. sŭbytiĭe, realizare, rom. *nezbîtie, nerealizare, poznă, farsă; rut. zbutvsĕa, a se realiza [Arh. 1928, 287]; pol. zbytnik, berbant, nazbyt, prea mult. V. izbutesc). Fam. Poznă, drăcie, șotie, farsă: copiiĭ se țineaŭ de năzbîtiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzbâtie s. f. (sil. -ti-e), art. năzbâtia (sil. -ti-a), g.-d. art. năzbâtiei; pl. năzbâtii, art. năzbâtiile (sil. -ti-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂZBÂTIE s. 1. v. glumă. 2. drăcie, drăcovenie, poznă, ștrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce ~ mai e și asta?) 3. bazaconie, poznă, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 4. v. poznă.

NĂZBÎTIE s. 1. ghidușie, glumă, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie, (prin Ban.) poșovaică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. și Transilv.) șagă, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv. și Olt.) șoadă, (prin Olt. și Munt.) șoană, (Transilv., Ban. și Olt.) șozenie, (Transilv.) șozie, (Mold.) tămășag, (prin Olt.) zgoandă, (înv.) cabazlîc, (fam.) pehlivănie. (~ lui ne-a amuzat.) 2. drăcie, drăcovenie, poznă, ștrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce ~ mai e și asta?) 3. bazaconie, poznă, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 4. boroboață, ispravă, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, trăsnaie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ a mai făcut?) erată

Intrare: năzbâtie
năzbâtie substantiv feminin
  • silabație: -ti-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năzbâtie
  • năzbâtia
plural
  • năzbâtii
  • năzbâtiile
genitiv-dativ singular
  • năzbâtii
  • năzbâtiei
plural
  • năzbâtii
  • năzbâtiilor
vocativ singular
plural
năzbutie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năzbutie
  • năzbutia
plural
  • năzbutii
  • năzbutiile
genitiv-dativ singular
  • năzbutii
  • năzbutiei
plural
  • năzbutii
  • năzbutiilor
vocativ singular
plural

năzbâtie năzbutie

  • 1. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate.
    exemple
    • Dănilă cel lung și rece descrețea cîteodată frunțile cu năzbîtiile lui. SADOVEANU, O. VI 175.
      surse: DLRLC
    • Mi-a trăsnit mie o năzbîtie prin cap. ANGHEL, PR. 177.
      surse: DLRLC
    • Stăi, mă: nu te-apuca de năzbîtii. CREANGĂ, P. 48.
      surse: DLRLC

etimologie: