11 definiții pentru năvălitor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

năvălitor, ~oare [At: AR (1834), 881/20 / V: (rar) nev~ / Pl: ~i, ~oare / E: năvăli + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care pătrunde (pe neașteptate) pe un teritoriu străin cu scopul de a-l cotropi Si: agresor, cotropitor, invadator, (înv) năvrap (2), năvrăpitor (1). 5 a (Îvr) Agresiv.

NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, s. m. și f. Invadator, cotropitor. Pîrcălabul... vînduse pe domn și trecuse de partea năvălitorilor. SADOVEANU, O. VII 147. ◊ (Adjectival) Ostașul meu Își izbește calul său Peste codrii mișcători De barbari năvălitori. ALECSANDRI, P. II 15.

NĂVĂLITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care năvălește. /a năvăli + suf. ~tor

năvălitór, -oáre adj. și s. Care năvălește, invadează.

nevălitor, ~oare a vz năvălitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; f. sg. și pl. năvălitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂVĂLITÓR adj., s. v. agresor.

NĂVĂLITOR adj., s. agresor, atacator, cotropitor, invadator. (Armată ~.)

Intrare: năvălitor (adj.)
năvălitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvălitor
  • năvălitorul
  • năvălitoru‑
  • năvălitoare
  • năvălitoarea
plural
  • năvălitori
  • năvălitorii
  • năvălitoare
  • năvălitoarele
genitiv-dativ singular
  • năvălitor
  • năvălitorului
  • năvălitoare
  • năvălitoarei
plural
  • năvălitori
  • năvălitorilor
  • năvălitoare
  • năvălitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năvălitor, -oare năvălitoare

etimologie:

  • Năvăli + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09