11 definiții pentru invadator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVADATÓR, -OÁRE, invadatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care invadează un teritoriu străin; năvălitor, cotropitor. – Invada + suf. -tor.

INVADATÓR, -OÁRE, invadatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care invadează un teritoriu străin; năvălitor, cotropitor. – Invada + suf. -tor.

invadator, ~oare smf, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~oare / E: invada] 1-2 (Persoană, stat, armată) care invadează un teritoriu străin Si: cotropitor, năvălitor, (rar) invadent.

INVADATÓR, -OÁRE, invadatori, -oare, adj. Care invadează; năvălitor, cotropitor. El totuși nu crede că trupele invadatoare vor veni atît de repede. CAMIL PETRESCU, O. II 626. ◊ (Substantivat) Din cele mai vechi timpuri poporul... a știut să-și făurească singur armele cu care i-a înfrînt și i-a alungat pe invadatori. STANCU, U.R.S.S. 67.

INVADATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care invadează; năvălitor, cotropitor. [< invada + -tor].

INVADATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care invadează; cotropitor. (< invada + -tor)

INVADATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană sau popor care invadează teritorii străine; cotropitor. /a invada + suf. ~ator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

invadatór adj. m., s. m., pl. invadatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. invadatoáre

invadatór s. m., adj. m., pl. invadatóri; f. sg. și pl. invadatoáre, g.-d. sg. art. invadatoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVADATÓR adj., s. v. agresor.

INVADATOR adj., s. agresor, atacator, cotropitor, năvălitor. (Armată ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

invadator, invadatori s. m. polițist.

Intrare: invadator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invadator
  • invadatorul
  • invadatoru‑
plural
  • invadatori
  • invadatorii
genitiv-dativ singular
  • invadator
  • invadatorului
plural
  • invadatori
  • invadatorilor
vocativ singular
  • invadatorule
plural
  • invadatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

invadator, -oare invadatoare invadator (2)

  • 1. (Persoană, armată, stat etc.) care invadează un teritoriu străin.
    exemple
    • El totuși nu crede că trupele invadatoare vor veni atît de repede. CAMIL PETRESCU, O. II 626.
      surse: DLRLC
    • Din cele mai vechi timpuri poporul... a știut să-și făurească singur armele cu care i-a înfrînt și i-a alungat pe invadatori. STANCU, U.R.S.S. 67.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Invada + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN