11 definiții pentru nătăfleț (s.m.) nătăflete


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nătăfleț, ~eață a [At: MUMULEANU, C. 122/22 / V: năflete, (reg) nataf~, natraf~ a, năflâteț, năfletec[1], nătăflete, ~tif~, neteflețe[2] a (lpl), nitoflețe[3] a / Pl: ~i, ~e / E: ctm nătărău și fleț] 1-2 smf, a (Persoană) lipsită de istețime. 3-4 smf, a (Persoană) care nu știe să se descurce. 5-6 smf, a (Persoană) care poate fi înșelată ușor. 7-8 smf, a (Pex) Nătărău (1-2). 9 a (Trs; d. lemne; îf năfletec) Care nu este șlefuit. 10 a (Trs; fig; d. oameni) Aspru. 11 a (Trs; fig; d. oameni) Dur. 12 a (Trs; fig; d. oameni) Mojic.

  1. În referința încrucișată cuvântul este accentuat: năfletec LauraGellner
  2. Referința încrucișată consemnează forma neteflete cata
  3. Referința încrucișată recomandă ca variantă forma nitoflete LauraGellner

NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală[1] cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț. corectată

  1. Corectat în text forma incorectă înșeală. Matei Gall

NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală[1] cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț. corectată

NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -e, adj. Prost, tont, prostănac, nătărău; nătîng, gogoman. Să-l certe, să-l ocărască... Nerod, nătărău făcîndu-l, nătăfleț, guguman, prost. PANN, P. V. III 127. D-o fi vrun drumeț Prost și nătăfleț, O palmă să-i dați... Slobod să-l lăsați. TEODORESCU, P. P. 493. ◊ (Substantivat, forma feminină fiind adesea folosită pentru a desemna o persoană de sex masculin) Aș fi o nătăfleață să dau cu piciorul norocului. REBREANU, I. 54. Pică pară mălăiață, în gura lui nătăfleață, se spune despre omul care așteaptă să-i vină toate de-a gata, fără nici o osteneală din partea lui. – Variantă: nătăfléte (ISPIRESCU, la CADE) adj. m.

NĂTĂFLÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival Care nu se poate descurca în împrejurările vieții; care poate fi lesne păcălit. /Probabil prin contaminare între nătărău + fleț

nătăfleț a. și m. gogoman, nerod. [Origină necunoscută].

nătăfléț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (cp. cu natrafleț). Gogoman, mare prost. S.m. Om prost. Cazĭ pară mălăĭață, în gura luĭ nătăfleață, locuțiune aplicată unuĭ prost și leneș care așteaptă să-ĭ vie cîștigu fără să muncească.

NĂTĂFLÉTE adj.[1], s. m. v. nătăfleț.

  1. Deși nu se precizează, considerăm că adjectivul este doar masculin. — gall

NĂTĂFLÉTE adj.[1], s. m. v. nătăfleț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăfléț adj. m., s. m. (sil. -fleț), pl. nătăfléți; f. sg. nătăfleáță, pl. nătăfléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂTĂFLÉȚ adj., s. v. prost.

nătăfleț adj., s. bleg, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec.

Intrare: nătăfleț (s.m.)
  • silabație: nă-tă-fleț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătăfleț
  • nătăflețul
  • nătăflețu‑
plural
  • nătăfleți
  • nătăfleții
genitiv-dativ singular
  • nătăfleț
  • nătăflețului
plural
  • nătăfleți
  • nătăfleților
vocativ singular
  • nătăflețule
  • nătăflețe
plural
  • nătăfleților
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătăflete
  • nătăfletele
plural
  • nătăfleți
  • nătăfleții
genitiv-dativ singular
  • nătăflete
  • nătăfletelui
plural
  • nătăfleți
  • nătăfleților
vocativ singular
  • nătăflete
plural
  • nătăfleților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nătăfleț, -eață nătăfleață nătăfleț (2) nătăflete (2)

  • 1. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală cu ușurință toți.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • exemple
      • Să-l certe, să-l ocărască... Nerod, nătărău făcîndu-l, nătăfleț, guguman, prost. PANN, P. V. III 127.
        surse: DLRLC
      • D-o fi vrun drumeț Prost și nătăfleț, O palmă să-i dați... Slobod să-l lăsați. TEODORESCU, P. P. 493.
        surse: DLRLC
      • Aș fi o nătăfleață să dau cu piciorul norocului. REBREANU, I. 54.
        surse: DLRLC
      • expresie Pică pară mălăiață, în gura lui nătăfleață, se spune despre omul care așteaptă să-i vină toate de-a gata, fără nici o osteneală din partea lui.
        surse: DLRLC
      • comentariu Forma feminină este adesea folosită pentru a desemna o persoană de sex masculin.
        surse: DLRLC

etimologie: