8 definiții pentru năimit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

năimit2, ~ă [At: VARLAAM, C. 12 / P: nă-i~ / V: (înv) năiemit, nămit / Pl: ~iți, ~e / E: năimi] (Îvp) 1 a (D. bunuri mobile sau imobile) Închiriat. 2-3 smf, a (Persoană) care s-a angajat cu plată, pentru a efectua o muncă. 4 a (Rar; îs) Cuvânt ~ Promisiune. 5-6 smf, a (Spc; rar) Mercenar.

năĭmít, -ă adj. și s. (d. năĭmesc). Rar azĭ. Angajat cu leafă, simbriaș, mercenar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimít s. m., adj. m. (sil. nă-i-), pl. năimíți; f. sg. năimítă, pl. năimíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂIMÍT adj. v. arendat, închiriat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năimít, -ă, năimiți, -te, adj. – (reg.) Tocmit, angajat, închiriat. – Din năimi (MDA).

Intrare: năimit (adj.)
năimit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: nă-i-mit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năimit
  • năimitul
  • năimitu‑
  • năimi
  • năimita
plural
  • năimiți
  • năimiții
  • năimite
  • năimitele
genitiv-dativ singular
  • năimit
  • năimitului
  • năimite
  • năimitei
plural
  • năimiți
  • năimiților
  • năimite
  • năimitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năimit (adj.) învechit popular

  • 1. Angajat cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Care este dat sau luat cu chirie.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: arendat închiriat

etimologie:

  • vezi năimi
    surse: DEX '98 DEX '09