8 definiții pentru năimit (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

năimit2, ~ă [At: VARLAAM, C. 12 / P: nă-i~ / V: (înv) năiemit, nămit / Pl: ~iți, ~e / E: năimi] (Îvp) 1 a (D. bunuri mobile sau imobile) Închiriat. 2-3 smf, a (Persoană) care s-a angajat cu plată, pentru a efectua o muncă. 4 a (Rar; îs) Cuvânt ~ Promisiune. 5-6 smf, a (Spc; rar) Mercenar.

NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f. (Regional) Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă temporară. Se temeau de un atac desperat, dat în timpul nopții de forțele reacționare și de năimiții lor. CAMIL PETRESCU, O. II 487. Vor lucra din toate puterile și nu se vor simți ca niște năimiți, niște argați. CONTEMPORANUL, VII 104.

năĭmít, -ă adj. și s. (d. năĭmesc). Rar azĭ. Angajat cu leafă, simbriaș, mercenar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimít s. m., adj. m. (sil. nă-i-), pl. năimíți; f. sg. năimítă, pl. năimíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂIMÍT s. v. angajat, salariat, slujbaș.

năimit s. v. ANGAJAT. SALARIAT. SLUJBAȘ.

Intrare: năimit (s.m.)
  • silabație: nă-i-mit info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năimit
  • năimitul
  • năimitu‑
plural
  • năimiți
  • năimiții
genitiv-dativ singular
  • năimit
  • năimitului
plural
  • năimiți
  • năimiților
vocativ singular
  • năimitule
  • năimite
plural
  • năimiților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năimit, -ă (persoană) năimită

etimologie:

  • vezi năimi
    surse: DEX '98 DEX '09