7 definiții pentru năfrămioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năfrămioa sf [At: MAT. FOLK. I, 106 / V: maramioară, mărămioa / Pl: ~re / E: năframă + -ioară] 1-6 (Reg; șhp) Năframă (1-3) (mică) Si: (reg) năfrămea (1-6), năfrămiță (1-6), (Mar) năfrămucă (1-6), năfrămuță (1-6).

NĂFRĂMIOÁRĂ, năfrămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară.

NĂFRĂMIOÁRĂ, năfrămioare, s. f. Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năfrămioáră (rar) (nă-fră-mioa-) s. f., g.-d. art. năfrămioárei; pl. năfrămioáre

năfrămioáră s. f. (sil. -fră-mioa-), g.-d. art. năfrămioárei; pl. năfrămioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂFRĂMIOÁRĂ s. v. năfrămuță.

năfrămioa s. v. NĂFRĂMUȚĂ.

Intrare: năfrămioară
năfrămioară substantiv feminin
  • silabație: nă-fră-mioa-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năfrămioa
  • năfrămioara
plural
  • năfrămioare
  • năfrămioarele
genitiv-dativ singular
  • năfrămioare
  • năfrămioarei
plural
  • năfrămioare
  • năfrămioarelor
vocativ singular
plural

năfrămioară

etimologie:

  • Năframă + sufix -ioară.
    surse: DEX '98 DEX '09