NĂFRĂMIOARĂ s. f. (Regional) Năfrămuță. Pe la cai pe la picioare, Mi-a legat tot mărămioare. ap. șio ii₁, 249. Și ia apă-n mărămioară Și-ți pune la inimioară Să mi te scape de boală. Mat. folk. 1 106. La frînele cailor să ne legați cîte-o năfrămioară. i. cr. i, 17. – Pl.: năfrămioare. – Și: mărămioară, maramioară (tdrg) s. f. – Năframă + suf. -ioară.