17 definiții pentru năboi (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năboi2 sn [At: DLR / Pl: ~oaie / E: cf naboinic] (Reg) Pană de lemn groasă și mare, cu care se despică butucii.

năboi1 sn [At: N. COSTIN, L. 54 / V: na~, ne~ / Pl: ~uri, ~oaie / E: cf srb naboj] 1 (Îrg) Puhoi provocat de umflarea apelor primăvara. 2 (Mun) Ceată. 3 (Rar) Lipsă de aer.

NĂBÓI1, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. sb. naboj.

NĂBÓI1, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. scr. naboj.

NĂBÓI1, năboaie, s. n. (Învechit și regional) Curent puternic născut prin umflarea, primăvara, a apelor și care duce cu sine sloiuri de gheață și zăpadă. (Fig.) Un năboi de povești... s-a revărsat în cîmpia literaturii romînești. GALACTION, O. I 30.

NĂBÓI ~uri n. înv. Curs vijelios de apă, format în urma ploilor mari sau a topirii zăpezii; puhoi; torent; șuvoi. /cf. sb. naboj

năbóĭ n., pl. oaĭe (rus. nabóĭ, ceĭa ce izbește, pol. naboj, încărcătură, cartuș. V. războĭ). Ruperea ghețeĭ, revărsarea apelor, inundare. V. undă, zăpor.

neboi[1] sn vz năboi1[2] modificată

  1. În original, incorect accentuat: neboi LauraGellner
  2. În original: vz năboi LauraGellner

năboiu n. massă de ghiață. [Ceh NÁBOĬ, înfundătură, sarcină].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năbói1 (înv., reg.) s. n., pl. năbóiuri

năbói (puhoi) s. n., pl. năbóiuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂBÓI s. v. puhoi, șuvoi, torent.

năboi s. v. PUHOI. ȘUVOI. TORENT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năbói1, năboáie, și năbóiuri, s.n. (înv. și reg.) 1. puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). 2. grămadă, ceată, mulțime de oameni. 3. lipsă de aer.

năbói2, s.n. (reg.) pană de lemn groasă și mare, cu care se despică buticii.

Intrare: năboi (s.n.)
năboi1 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năboi
  • năboiul
  • năboiu‑
plural
  • năboiuri
  • năboiurile
genitiv-dativ singular
  • năboi
  • năboiului
plural
  • năboiuri
  • năboiurilor
vocativ singular
plural
năboi3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năboi
  • năboiul
  • năboiu‑
plural
  • năboaie
  • năboaiele
genitiv-dativ singular
  • năboi
  • năboiului
plural
  • năboaie
  • năboaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năboi (s.n.)

etimologie: