8 definiții pentru măturar
Explicative DEX
MĂTURAR, măturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde mături (1). – Mătură + suf. -ar.
măturar sm [At: ARDELEANU, D. 14 / Pl: ~i / E: mătură + -ar] Persoană care face sau vinde mături (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂTURAR, măturari, s. m. Persoană care face sau vinde mături (1). – Mătură + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂTURAR ~i m. 1) Persoană care face mături. 2) Vânzător de mături. /mătură + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
măturar (rar) s. m., pl. măturari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
măturar (rar) s. m., pl. măturari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
măturar s. m., pl. măturari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MĂTURÁR s. m. Persoană care face sau vinde mături (1). Văruite în toate culorile și lipite cu pămînt, casele lui Niță măturaru și ale cucoanei Sanda păreau o colivă stricată. ARDELEANU, D. 14, cf. NOM. PROF. 106, LEG. EC. PL. 294. - Pl.: măturări. – Mătură + suf. -ar.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
măturar, măturarisubstantiv masculin
etimologie:
- Mătură + -ar. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.