opțiuni
  • info

8 definiții pentru măturar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂTURAR, măturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde mături (1). – Mătură + suf. -ar.

măturar sm [At: ARDELEANU, D. 14 / Pl: ~i / E: mătură + -ar] Persoană care face sau vinde mături (1).

MĂTURAR, măturari, s. m. Persoană care face sau vinde mături (1). – Mătură + suf. -ar.

MĂTURAR ~i m. 1) Persoană care face mături. 2) Vânzător de mături. /mătură + suf. ~ar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măturar (rar) s. m., pl. măturari

măturar (rar) s. m., pl. măturari

măturar s. m., pl. măturari

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂTURÁR s. m. Persoană care face sau vinde mături (1). Văruite în toate culorile și lipite cu pămînt, casele lui Niță măturaru și ale cucoanei Sanda păreau o colivă stricată. ARDELEANU, D. 14, cf. NOM. PROF. 106, LEG. EC. PL. 294. - Pl.: măturări. – Mătură + suf. -ar.

Intrare: măturar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măturar
  • măturarul
  • măturaru‑
plural
  • măturari
  • măturarii
genitiv-dativ singular
  • măturar
  • măturarului
plural
  • măturari
  • măturarilor
vocativ singular
  • măturarule
  • măturare
plural
  • măturarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măturar, măturarisubstantiv masculin

  • 1. rar Persoană care face sau vinde mături. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Mătură + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.