Definiția cu ID-ul 1261070:
Tezaur
MĂTURÁR s. m. Persoană care face sau vinde mături (1). Văruite în toate culorile și lipite cu pămînt, casele lui Niță măturaru și ale cucoanei Sanda păreau o colivă stricată. ARDELEANU, D. 14, cf. NOM. PROF. 106, LEG. EC. PL. 294. - Pl.: măturări. – Mătură + suf. -ar.