mărgăriță sf [At: PAMFILE, J. II, 93 / V: măr~, mâng~ / Pl: ~țe / E: gărgăriță] 1 (Ent; Mun) Buburuză (Coccinella septempunctata). 2 (Csnp; la unele jocuri de copii) Formulă de eliminare din joc.

MĂRGĂRIȚĂ, mărgărițe, s. f. (Regional) Gărgăriță. Mărgăriță Încotro-i zbura Într-acolo m-oi însura. MARIAN, INS. 113.

MĂRGĂRIȚĂ, mărgărițe, s. f. (Entom.; reg.) Gărgăriță. – Din mărgea + gărgăriță.

mângăriță sf vz mărgăriță

mârgărița sf vz mărgăriță

MĂRGĂRIȚĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.

mărgăriță s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI.^[1]

MĂRGĂRIȚĂ s. f. 1. (Entom. ; Munt.) Buburuză (Coccinella septempunctata). Gărgăriță, Mărgăriță, încotro vei zbura, Acolo m-oi mărita. PAMFILE, J. II, 93. 2. (În formule de eliminare, cu sens neprecizat, la unele jocuri de copii) Ana, mana, Șodrogana, Ș-o popiță, Mărgăriță, De-unde focul te luară. ȘEZ. III, 239. – Pl.: mărgărițe. – Și: mîrgăriță (MAT. FOLKk. 510, MARIAN, INS. 115), mîngăriță (ALR II 4 366/872) s. f. – Formație spontană de la gărgăriță.