MĂRGĂRIȚĂ s. f. 1. (Entom. ; Munt.) Buburuză (Coccinella septempunctata). Gărgăriță, Mărgăriță, încotro vei zbura, Acolo m-oi mărita. PAMFILE, J. II, 93. 2. (În formule de eliminare, cu sens neprecizat, la unele jocuri de copii) Ana, mana, Șodrogana, Ș-o popiță, Mărgăriță, De-unde focul te luară. ȘEZ. III, 239. – Pl.: mărgărițe. – Și: mîrgăriță (MAT. FOLKk. 510, MARIAN, INS. 115), mîngăriță (ALR II 4 366/872) s. f. – Formație spontană de la gărgăriță.