6 definiții pentru mănunchiaș (persoană)
Explicative DEX
MĂNUNCHIAȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș.
MĂNUNCHIAȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mănunchiaș [At: SLAVICI, O. I, 219 / V: ~uchi~ / Pl: (1-6) ~e, (7) ~i / E: mănunchi + -aș] 1-6 sn (Șhp) Mănunchi (6-8) (mic) Si: (rar) mănunchior (1-6), mănunchiuleț (1-6). 7 sm (Trs) Persoană care strânge în mănunchi (1, 2) păioasele, după secerarea sau cosirea lor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mănunchiaș2 (persoană) (reg.) (desp. -chiaș) s. m., pl. mănunchiași
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mănunchiaș1 (persoană) (reg.) (-chiaș) s. m., pl. mănunchiași
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mănunchiaș (persoană) s. m. (sil. -chiaș), pl. mănunchiași
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MĂNUNCHIAȘ s. n., s. m. I. S. n. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă n u n c h i (I 2); buchețel, (rar) mănunchior. În stîlpii portiții tele, Mănunchiaș de floricele. POP. II. S. m. (Prin Transilv.) Persoană care strînge (în) mănunchi (I 1) păioasele, după secerarea sau cosirea lor. Busuioc își făcuse socoteala cîți cosași, cîți legători și cîți mănunchieși îi trebuiau, pentru ca să-și poată aduna rodul în timp de trei zile. SLAVICI, O. I, 219. În urma cosașului vine mănunchieșul, care face mănunchi. PRIBEAGUL, P. R. 73. - Pl.: (I) mănunchiașe, (II) mânunchiași. – Mănunchi + suf. -aș.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: mă-nun-chiaș
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
mănunchiaș, mănunchiașisubstantiv masculin
- 1. Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Mănunchi + -aș. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.