măluros², ~oasă a [At: CANTEMIR, IST. 197 / Pl: ~oși, ~oase / E: maluri (pll mal¹) + -os] 1 (Înv; d. un Ioc, o regiune, așezare etc.) Așezat lângă malul unei ape Si: riveran, (înv) țărmurean. 2 (Înv; d. un loc, o regiune, o așezare etc.) Cu maluri¹ abrupte, cu coaste repezi Si: râpos, (reg) priporos, țărmuros.

măluros³, ~oasă a [At: LB / Pl: ~oși, ~oase / E: maluri (pll mal²) + -os] 1 (Înv; d. pământ) Argilos. 2 (Înv; d. pământ) Alcătuit din straturi.

MĂLUROS ~oasă (~oși, ~oase) Care are maluri abrupte. /mal + suf. ~os

1) mălurós, -oásă adj. (d. mal, malurĭ). L. V. Cu malurĭ rîpoase.

măluros adj. m., pl. măluroși; f. măluroasă, pl. măluroase

măluros adj. m., pl. măluroși; f. măluroasă, pl. măluroase

măluros (atacat de mălură, râpos) adj. m., pl. măluroși; f. sg. măluroasă, pl. măluroase

MĂLUROS adj. v. abrupt, drept, perpendicular, pieptiș, pieziș, prăpăstios, priporos, riveran, râpos, vertical.

măluros adj. v. ABRUPT. DREPT. PERPENDICULAR. PIEPTIȘ. PIEZIȘ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RIVERAN. RÎPOS. VERTICAL.

MĂLURÓS², -OÁSĂ adj. (Învechit, despre un loc, o regiune, o așezare etc.) 1. Așezat lîngă malul unei ape ; riveran, (învechit) țărmurean. Aurelian. . . au fost născut în Dachia ce-i zicea măluroasă. CANTEMIR, HR. 219, cf 217, PONTBRIANT, D. 2. Cu maluri¹ abrupte, cu coaste repezi rîpos, priporos, (regional) țărmuros. Iepurile într-atîta de mare a vieții primejdie văzînduse . . . spre niște locuri măluroase și țărmuroase a fugi luă. CANTEMIR, IST. 197, cf. LB, POLIZU BARCIANU, V., DDRF, GHEȚIE, R. M., TDRG. – Pl.: măluroși, -oase. – Maluri (pl. lui mal¹) + suf. -os.

MĂLURÓS³, -OASĂ³ adj. (Învechit, despre pămînt) 1. Argilos, lutos. Cf. m e a l (2). LB 2. Alcătuit din straturi. Cf. m e a l (3). Cf. LB, BARCIANU, V., GHEȚIE, R. M. - Pl.: măluroși, -oase. – Maluri (pl. lui mal²) -f- suf. -os.