7 definiții pentru mârâire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂRÂIRE, mârâiri, s. f. Acțiunea de a mârâi și rezultatul ei. [Pr.: -râ-i-] – V. mârâi.
MÂRÂIRE, mârâiri, s. f. Acțiunea de a mârâi și rezultatul ei. [Pr.: -râ-i-] – V. mârâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mârăire sf vz mârâire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mârăire sf [At: POLIZU / V: (reg) ~răi-~ / Pl: ~ri / E: mârâi] (Rar) 1 Scoatere de către câini a unor sunete guturale, aspre, care arată iritarea Si: mârâială (1), mârâit1 (1), mârâitură (1). 2 Vorbire neclară printre dinți, ce manifestă nemulțumire, enervare Si: mârâială (2), mârâit1 (2), mârâitură (2). 3 Vorbire neclară Si: mârăială (3), mârâit1 (3), mârâitură (3). 4 Exprimare în silă, pe un ton posac, nemulțumit Si: mârâială (4), mârâit1 (4), mârâitură (4). 5 Scâncire a copiilor Si: mârâială (5), mârâit1 (5), mârâitură 6 (Rar) Protestare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mârâire s. f., g.-d. art. mârâirii; pl. mârâiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mârâire s. f., g.-d. art. mârâirii; pl. mârâiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mârâire s. f., g.-d. art. mârâirii; pl. mârâiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎRÎlRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (s e) m î r î i. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, BARCIANU, ALEXI, W. - Pl.: mîrîiri. – Și: (regional) mîrăíre s. f. BARCIANU, ALEXI, W. – V. mîrîi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mârâire, mârâirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a mârâi și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- mârâi DEX '98 DEX '09