13 definiții pentru mânzoc
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂNZOC, mânzoci, s. m. (Pop.) Mânz (1) de doi sau de trei ani. – Mânz + suf. -oc.
mânzoc s [At: CREANGĂ, P. 196 / Pl: ~oci / E: mânz + -oc] 1-10 sm (Șdp) Mânz (1-2, 11-14) (mare) Si: (reg) mânzâiac (1-10), mânzoi (1-10), mânzac (1-10). 11 Cal tânăr. 12 (Reg) Mârțoagă. 13 (Îrg; dep) Om slab sau nătâng. 14 s Plantă nedefinită mai îndeaproape Cf mânzoaică (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÂNZOC, mânzoci, s. m. Mânz (1) de doi sau de trei ani. – Mânz + suf. -oc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MÂNZOC ~ci m. Cal tânăr de la unu până la trei ani (neînvățat cu tracțiunea). /mânz + suf. ~oc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mânzoc m. mânz, noaten.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNZOC, minzoci, s. m. Mînz mai în vîrstă (de doi sau trei ani). Sărea șanțul dintr-un salt, ca un mînzoc aprig. SADOVEANU, O. VII 237. Tînăr ca un tretin, de nu era alt mînzoc mai frumos în toată herghelia. CREANGĂ, P. 196.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mînzóc m. Est. Mînz maĭ mare de un an, noatin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mânzoc (pop.) s. m., pl. mânzoci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mânzoc (pop.) s. m., pl. mânzoci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mânzoc s. m., pl. mânzoci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÂNZOC s. v. gloabă, mârțoagă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mînzoc s. v. GLOABĂ. MÎRȚOAGĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNZÓC subst. I. S. m. 1. Mînz (1) (mai mare); (regional) mînzîiac, mînzoi (1), mînzac; cal tînăr. Calul se și scutură de trei ori și îndată râmîne cu părul lins-prelins și tînăr ca un tretin, de nu era alt mînzoc mai frumos în toată herghelia. CREANGĂ, P. 196. Mînzocul capul își ivește. CONTEMPORANUL, III, 628, cf. ALEXI, W. Roșia lună, schimbată-n mînzoc, Zorea să se-nhame la sania noastră. LESNEA, P. E. 98. Sărea șanțul dintr-un salt, ca un mînzoc aprig. SADOVEANU, O. IV, 195, cf. XII, 538, XIII, 260. Îi rupea mîn-zocului gura cu zăbala. BENIUC, M. C. I, 214, cf. 209, H II 289. Îl învăță cum să pună mîna pe mînzoc, și-i zise. . . MERA, L. B. 204, cf. ALR I 1 106/573, 1 108/166, 247, 381, 512, 528, 550, 558, 573, 768, A III 2. 2. (Regional) Mîrțoagă. Cf. BARCIANU. ♦ Epitet depreciativ pentru un om slab (DR. VIII, 209) sau nătîng (BARCIANU). 3. (Regional) Mînz (3).Cf. ALR I 1 291,1 292, A III 18, V 2, 14, 15, 16, VI 26, com. din VALEA JIULUI, GLOSAR REG. II. Subst. Numele unei plante nedefinite mai de aproape. Cf. m î n z o a i c ă (2). Dar o parte din fîn era plouat și caii nu-l mîncau bucuros, iar altă parte era băltăreț, amestecat cu șovar și cu mînzoc și nu-l mîncau bucuros boii. SLAVICI, V. P. 55. – Pl.: mînzoci. Mînz + suf. -oc.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mânzoc, mânzocisubstantiv masculin
-
- Sărea șanțul dintr-un salt, ca un mînzoc aprig. SADOVEANU, O. VII 237. DLRLC
- Tînăr ca un tretin, de nu era alt mînzoc mai frumos în toată herghelia. CREANGĂ, P. 196. DLRLC
-
etimologie:
- Mânz + sufix -oc. DEX '98 DEX '09