11 definiții pentru mânjire
din care- explicative (3)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂNJIRE, mânjiri, s. f. Acțiunea de a (se) mânji și rezultatul ei. – V. mânji.
MÂNJIRE, mânjiri, s. f. Acțiunea de a (se) mânji și rezultatul ei. – V. mânji.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mânjire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: mânji] 1 Murdărire (1). 2 Spălare superficială a rufelor, care nu îndepărtează murdăria. 3 Muruire (1). 4 Mâzgălire (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNJIRE s. f. Acțiunea de a mînji.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mânjire s. f., g.-d. art. mânjirii; pl. mânjiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mânjire s. f., g.-d. art. mânjirii; pl. mânjiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mânjire s. f., g.-d, art. mânjirii; pl. mânjiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÂNJIRE s. v. murdărire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÂNJIRE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, pângărire, profanare, spurcare, terfelire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÎNJIRE s. murdărire, pătare, (rar) mînjeală. (~ unei haine.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mînjire s. v. BATJOCORIRE. COMPROMITERE. DEZONORARE. NECINSTIRE. PÎNGĂRIRE. PROFANARE. SPURCARE. TERFELIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNJÎRE s. f. Acțiunea de a (se) m î n j i (1); murdărire, pătare, mînjeală. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. ◊ F i g. Ceea ce se petrecea acum cu ea nu era iubire, era altceva, o dezvelire nerușinată, o mînjire. DEMETRIUS,, A. 8. - Pl.: mînjiri. – V. mînji.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mânjire, mânjirisubstantiv feminin
etimologie:
- mânji DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.