Definiția cu ID-ul 1331822:
Tezaur
MÎNJÎRE s. f. Acțiunea de a (se) m î n j i (1); murdărire, pătare, mînjeală. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. ◊ F i g. Ceea ce se petrecea acum cu ea nu era iubire, era altceva, o dezvelire nerușinată, o mînjire. DEMETRIUS,, A. 8. - Pl.: mînjiri. – V. mînji.