7 definiții pentru mânc
Explicative DEX
mânc, ~ă [At: POLIZU / V: (ltm) manc / Pl: ~nci, ~nce / E: ml mancus, -a] (Ban) 1 a (Îf manc) Lipsit de... 2 a Ciung. 3 a Schilod. 4 sn Scobitură a tălpii piciorului la om.
MÎNC, mîncuri, s. n. (Reg.) Scobitura de sub talpa piciorului. – Lat. mancus „necomplet, defectuos”.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
MÎNC, mîncuri, s. n. (Regional) Scobitura de sub talpa piciorului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) mînc n., pl. urĭ (lat mancus, olog). Ban. Scobitura tălpiĭ picĭoruluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
mînc (mîncuri), s. n. – (Banat) Concavitate formată de talpa piciorului. Lat. mancus „șchiop” (Densusianu, Rom., XXIII, 91; Candrea; Scriban). Manc, adj. (imperfect, defectuos), cuvînt moldovenesc menționat de Scriban și pus în legătură cu mancus de Pușcariu 1080, pare îndoielnic.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
mânc, mâncuri, s.n. (reg.) scobitura tălpii piciorului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MÎNC, -Ă adj., s.n. (Prin Ban.) I. Adj. (În forma manc) Lipsit de.. . Este mancă de o țîță. POLIZU, cf. DDRF. 2. Ciung, schilod, olog. Cf. PUȘCARIU, ET. WB., CDDE. II. s. n. Scobitura tălpii piciorului la om. Cf. CDDE, CADE, SCRIBAN, D. - Pl.: mînci, -e. – Și: (formă latinizantă) manc, -ă adj. – Lat. mancus, -a.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mânc, mâncurisubstantiv neutru
- 1. Scobitura de sub talpa piciorului. DLRLC
etimologie:
- mancus „necomplet, defectuos”. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.