mînc (mîncuri), s. n. – (Banat) Concavitate formată de talpa piciorului. Lat. mancus „șchiop” (Densusianu, Rom., XXIII, 91; Candrea; Scriban). Manc, adj. (imperfect, defectuos), cuvînt moldovenesc menționat de Scriban și pus în legătură cu mancus de Pușcariu 1080, pare îndoielnic.