MÎNC, -Ă adj., s.n. (Prin Ban.) I. Adj. (În forma manc) Lipsit de.. . Este mancă de o țîță. POLIZU, cf. DDRF. 2. Ciung, schilod, olog. Cf. PUȘCARIU, ET. WB., CDDE. II. s. n. Scobitura tălpii piciorului la om. Cf. CDDE, CADE, SCRIBAN, D. - Pl.: mînci, -e. – Și: (formă latinizantă) manc, -ă adj. – Lat. mancus, -a.