13 definiții pentru mușuroit (part.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘIROI2 vb. IV v. mușuroi2.

MUȘUROI2, mușuroiesc, vb. IV. Tranz. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Var.: mușiroi vb. IV] – Din mușuroi1.

MUȘUROI2, mușuroiesc, vb. IV. Tranz. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Var.: mușiroi vb. IV] – Din mușuroi1.

MUȘUROI2, mușuroiesc, vb. IV. 1. Tranz. A grămădi pămînt la rădăcina unei plante cu scopul de a favoriza dezvoltarea rădăcinii. 2. Refl. Fig. (Despre elemente care pot forma grămezi) A se aduna laolaltă, a se îngrămădi. Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II 169. – Variante: moșuroi (I. IONESCU, M. 345), mușiroi vb. IV.

A SE MUȘUROI se ~iesc intranz. fig. (mai ales despre ființe) A se aduna laolaltă în număr mare; a se strânge grămadă (ca un mușuroi). /Din mușuroi

A MUȘUROI ~iesc tranz. (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ rădăcina (asemenea unui mușuroi) pentru a favoriza dezvoltarea, a cuibări. /Din mușuroi

moșoroì v. a grămădi pământ la baza unei plante spre a favoriza desvoltarea ei. [Tras din moșoroiu].

moșoroĭésc v. tr. (d. moșoroĭ). Munt. Grămădesc pămîntu în formă de moșoroĭ (în prejuru uneĭ plante).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mușuroi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, imperf. 3 sg. mușuroia; conj. prez. 3 să mușuroiască

mușuroi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, imperf. 3 sg. mușuroia; conj. prez. 3 sg. și pl. mușuroiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUȘUROI vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi.

mușuroi vb. v. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI.

Intrare: mușuroit (part.)
mușuroit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușuroit
  • mușuroitul
  • mușuroitu‑
  • mușuroi
  • mușuroita
plural
  • mușuroiți
  • mușuroiții
  • mușuroite
  • mușuroitele
genitiv-dativ singular
  • mușuroit
  • mușuroitului
  • mușuroite
  • mușuroitei
plural
  • mușuroiți
  • mușuroiților
  • mușuroite
  • mușuroitelor
vocativ singular
plural
mușiroit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușiroit
  • mușiroitul
  • mușiroitu‑
  • mușiroi
  • mușiroita
plural
  • mușiroiți
  • mușiroiții
  • mușiroite
  • mușiroitele
genitiv-dativ singular
  • mușiroit
  • mușiroitului
  • mușiroite
  • mușiroitei
plural
  • mușiroiți
  • mușiroiților
  • mușiroite
  • mușiroitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mușuroi, mușuroiescverb

  • 1. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.1. reflexiv figurat A se aduna, a se strânge, a se grămădi. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II 169. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.