opțiuni
  • info

15 definiții pentru mușlui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘLUI, pers. 3 mușluiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre unele animale) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare, a umbla adulmecând; a mușina. – Cf. mușina.

MUȘLUI, pers. 3 mușluiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre unele animale) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare, a umbla adulmecând; a mușina. – Cf. mușina.

mușlui [At: CREANGĂ, P. 85 / V: ~șul~, ~șuli / Pzi: ~esc / E: cf mușina] 1 vi (Reg; d. unele animale) A umbla de colo până colo, adulmecând sau scotocind după mâncare Si: (reg) a mușina (1). 2 vi (Mol; fig) A se amesteca în toate. 3 vi A mânca ceva ciupind de ici și de colo Si: a ciuguli. 4 vi (Mol; Buc) A pierde vremea cu nimicuri Si: a tândăli, a mocăi (1). 5 vi (Reg) A lucra prost. 6 vt (Buc) A murdări. 7 vt (Buc) A vopsi rău.

MUȘLUI, mușluiesc, vb. IV. Intranz. (Regional, despre animale) A mirosi, adulmeca, a mușina; a scotoci cu botul pentru a găsi de mîncare. Godacul mușluia pe lîngă o poartă, în ograda unui gospodar. SADOVEANU, O. VI 41. De nu mușluia un cîne pe la capul meu, aș fi dormit tun pîn-a doua zi. HOGAȘ, DR. II 26. Purcelul... mergea în urma lui, grohăind și mușluind pe jos, cum e treaba porcului. CREANGĂ, P. 82.

mușluì v. Mold. 1. a mirosi, vorbind mai ales de porci: grohăind și mușluind pe jos CR.; 2. fig. a adulmeca. [Origină necunoascută].

mușuli v vz mușlui

mușului v vz mușlui

❍AMUȘULUI (-uesc) vb. tr. Trans. (FR.-CDR.) = MUȘLUI.

mușluĭésc v. intr. și tr. (var. din moșmonesc, moșcodesc. Cp. și cu molfăĭesc și ung. pesletni, a hoĭnări). Nord. Miros, adulmec, scotocesc, cotelesc, scromolesc umblînd după mîncare (ca porcu și cînele). – În Tel. bușluĭesc, (rev. I. Crg. 5, 220), în Meh. mufluĭesc, în Pt. mușuluĭesc, în Trans. amușuluĭesc (Sov. 236). Și mujluĭesc și (vest) múșin, a -á. V. mișun 2.

mușuluĭésc, V. mușluĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mușlui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. mușluiește, 3 pl. mușluiesc, imperf. 3 sg. mușluia; conj. prez. 3 să mușluiască

mușlui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. mușluiește, imperf. 3 sg. mușluia; conj. prez. 3 să mușluiască

mușlui vb., ind. prez. 3 sg. mușluiește, imperf. 3 sg. mușluia; conj. prez. 3 sg. și pl. mușluiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUȘLUI vb. v. adulmeca, mirosi.

mușlui vb. v. ADULMECA. MIROSI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mușlui (-uesc, mușluit), vb. – A cerceta, a iscodi, a fi curios. Creație expresivă, cf. moșmoli. Numerose var.: amușlui, (a)mulului, bușlui, mujlui, mușina, acesta din urmă prin încrucișare cu mișuna. Der. din sb. njušiti „a respira” (Cihac, II, 206) nu pare probabilă.

Intrare: mușlui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușlui
  • mușluire
  • mușluit
  • mușluitu‑
  • mușluind
  • mușluindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • mușluiește
 (să)
  • mușluiască
  • mușluia
  • mușlui
  • mușluise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • mușluiesc
 (să)
  • mușluiască
  • mușluiau
  • mușluiră
  • mușluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușului
  • mușuluire
  • mușuluit
  • mușuluitu‑
  • mușuluind
  • mușuluindu‑
 singular plural
  • mușuluiește
  • mușuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușuluiesc
 (să)
  • mușuluiesc
  • mușuluiam
  • mușuluii
  • mușuluisem
a II-a (tu)
  • mușuluiești
 (să)
  • mușuluiești
  • mușuluiai
  • mușuluiși
  • mușuluiseși
a III-a (el, ea)
  • mușuluiește
 (să)
  • mușuluiască
  • mușuluia
  • mușului
  • mușuluise
plural I (noi)
  • mușuluim
 (să)
  • mușuluim
  • mușuluiam
  • mușuluirăm
  • mușuluiserăm
  • mușuluisem
a II-a (voi)
  • mușuluiți
 (să)
  • mușuluiți
  • mușuluiați
  • mușuluirăți
  • mușuluiserăți
  • mușuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • mușuluiesc
 (să)
  • mușuluiască
  • mușuluiau
  • mușuluiră
  • mușuluiseră
mușuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mușluiverb

  • 1. regional (Despre unele animale) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare, a umbla adulmecând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: adulmeca mirosi mușina
    • format_quote Godacul mușluia pe lîngă o poartă, în ograda unui gospodar. SADOVEANU, O. VI 41. DLRLC
    • format_quote De nu mușluia un cîne pe la capul meu, aș fi dormit tun pîn-a doua zi. HOGAȘ, DR. II 26. DLRLC
    • format_quote Purcelul... mergea în urma lui, grohăind și mușluind pe jos, cum e treaba porcului. CREANGĂ, P. 82. DLRLC
etimologie:
  • cf. mușina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.