9 definiții pentru mutulică (s.m., persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTULÍCĂ, mutulici, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Fam.) Persoană tăcută, timidă, care vorbește puțin; persoană prostuță, bleagă. 2. S. f. (Bot.) Plantă al cărei rizom se întrebuințează ca leac împotriva durerilor abdominale (Scopalia carniolica).Mut + suf. -ulică.

mutuli sm [At: PAMFLIE, S.V. 67 / V: ~i / Pl: ~ici / E: mut + -ulică] 1 (Reg) Persoană care nu poate vorbi bine Si: gângav. 2 (Reg) Persoană tăcută, morocănoasă Si: mutălău. 3 (Reg) Persoană care tace din viclenie. 4 (Fam) Persoană timidă. 5 (Fam) Persoană prostuță Si: bleg. 6 (Reg) Mut (27). 7 Plantă al cărei rizom se utilizează ca leac împotriva durerilor abdominale (Scopalia carniolica).

MUTULÍCĂ, mutulici, s. m. 1. (Fam.) Persoană tăcută, timidă, care vorbește puțin; om prostuț, bleg. 2. (Bot.) Plantă al cărei rizom se întrebuințează ca leac împotriva durerilor abdominale (Scopalia carniolica).Mut + suf. -ulică.

MUTULÍCĂ s. m. sg. (Familiar) Mutălău. Îi ziceau toți mutulică, fiindcă nu prea vorbea. CAMIL PETRESCU, O. I 170. De cînd a luat pe mutulică al ei, parcă s-a mai prostit. BASSARABESCU, la TDRG.

MUTULÍCĂ ~ci m. fam. Persoană timidă, care vorbește puțin. /mut + suf. ~ulică


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mutulícă (persoană) (fam.) s. m. și f., g.-d. lui mutulícă; pl. mutulíci

mutulícă (persoană) s. m., pl. mutulíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mutulică (s.m., persoană)
substantiv masculin (M84)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutuli
plural
  • mutulici
  • mutulicii
genitiv-dativ singular
  • mutuli
plural
  • mutulici
  • mutulicilor
vocativ singular
  • mutuli
  • mutulico
plural
  • mutulicilor

mutulică (persoană)

  • 1. familiar Persoană tăcută, timidă, care vorbește puțin; persoană prostuță, bleagă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mutălău 2 exemple
    exemple
    • Îi ziceau toți mutulică, fiindcă nu prea vorbea. CAMIL PETRESCU, O. I 170.
      surse: DLRLC
    • De cînd a luat pe mutulică al ei, parcă s-a mai prostit. BASSARABESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mut + sufix -ulică.
    surse: DEX '98 DEX '09