opțiuni
  • info

10 definiții pentru mutălău

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTĂLĂU, mutălăi, s. m. (Reg.) Om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos; p. ext. om prost, nerod. – Mut + suf. -ălău.

MUTĂLĂU, mutălăi, s. m. (Reg.) Om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos; p. ext. om prost, nerod. – Mut + suf. -ălău.

mutălău sm [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 39 / Pl: ~lăi / E: mut + -ălău] (Reg) 1 Om mut (1). 2 (Spc) Om sau copil care vorbește greu. 3 Om tăcut, morocănos. 4 Om nepriceput, idiot Si: nătărău, prostălău. 5 Om necăsătorit Si: burlac.

MUTĂLĂU, mutălăi, s. m. Om posac, care vorbește puțin; p. ext. om prost, nerod. Feciorii s-or iefteni Prețul lor așa va fi:... cari îs mai mutălăi, Fi-vor cu doi grițari rei! MARIAN, S. 123.

mutălău m. Mold. Tr. 1. om mut; 2. nerod. [Derivat analogic din mut].

mutălăŭ m. (d. mut). Fam. Iron. Care vorbește cu greŭ, prost, motolog.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mutălău (reg.) s. m., art. mutălăul; pl. mutălăi, art. mutălăii

mutălău (reg.) s. m., art. mutălăul; pl. mutălăi, art. mutălăii

mutălău s. m., art. mutălăul; pl. mutălăi, art. mutălăii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUTĂLĂU adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

mutălău adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Intrare: mutălău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutălău
  • mutălăul
  • mutălău‑
plural
  • mutălăi
  • mutălăii
genitiv-dativ singular
  • mutălău
  • mutălăului
plural
  • mutălăi
  • mutălăilor
vocativ singular
  • mutălăule
plural
  • mutălăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mutălău, mutălăisubstantiv masculin

  • 1. regional Om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Feciorii s-or iefteni Prețul lor așa va fi:... cari îs mai mutălăi, Fi-vor cu doi grițari rei! MARIAN, S. 123. DLRLC
etimologie:
  • Mut + sufix -ălău. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.