8 definiții pentru mutilator (adj.)
Explicative DEX
MUTILATOR, -OARE, mutilatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mutilează; mutilant. – Din fr. mutilateur.
MUTILATOR, -OARE, mutilatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mutilează; mutilant. – Din fr. mutilateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mutilator, ~oare smf, a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oare / E: mutila + -tor] 1-6 (Persoană) care mutilează (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUTILATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care mutilează; mutilant. [Cf. fr. mutilateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUTILATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care mutilează; mutilant. (< fr. mutilateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
mutilator adj. m., pl. mutilatori; f. sg. și pl. mutilatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mutilator adj. m., pl. mutilatori; f. sg. și pl. mutilatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mutilator adj. m., pl. mutilatori; f. sg. și pl. mutilatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MUTILATOR, -OARE adj. (Rar; și substantivat) (Persoană) care mutilează, care sluțește. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM. -0- F i g. Dar această educație mutilatoare a sufletului omenesc nu s-a realizat fără inconveniente. RALEA, S. T. II, 19. – Pl.: mutilatori, -oare. – Mutila + suf. -tor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mutilator, mutilatoareadjectiv mutilatoare, mutilatoaresubstantiv feminin mutilator, mutilatorisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) care mutilează. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: mutilant
etimologie:
- mutilateur DEX '09 DEX '98 DN