MUTILATOR, -OARE adj. (Rar; și substantivat) (Persoană) care mutilează, care sluțește. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM. -0- F i g. Dar această educație mutilatoare a sufletului omenesc nu s-a realizat fără inconveniente. RALEA, S. T. II, 19. – Pl.: mutilatori, -oare. – Mutila + suf. -tor.