mutilare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~lări / E: mutila] 1 Tăiere, ciuntire a unei părți a corpului cu o armă, în urma unei explozii etc. Si: (iuz) mutilație. 2 (Pex) Desfigurare.

MUTILARE, mutilări, s. f. Acțiunea de a mutila; schilodire, desfigurare, sluțire.

MUTILARE s.f. Acțiunea de a (se) mutila și rezultaul ei; schilodire. [< mutila].

mutilațiune sf vz mutilație

*mutilațiúne f. (lat. mutilátio, -ónis). Acțiunea de a mutila. – Și -áție și -áre.

mutilare s. f., g.-d. art. mutilării; pl. mutilări

mutilare s. f., g.-d. art. mutilării; pl. mutilări

mutilare s. f., g.-d. art. mutilării; pl. mutilări

MUTILARE s. (MED.) schilodeală, schilodire, (livr.) estropiere, (reg.) schilăvire. (~ unui soldat în război.)

mutilare s.f. I (med., med. vet.) 1 schilodeală, schilodire, <livr.> estropiație, estropiere, <înv. și pop.> sluțire, <înv. și reg.> calicire, <reg.> schilăvire, <înv.> sluțit¹. Suferea din cauza mutilării din timpul exploziei. 2 ciuntire, schilodeală, schilodire, <reg.> șofârnogeală. A stat la pat câteva zile în urma mutilării piciorului în bătaie. II fig. 1 alterare, deformare, denaturare, escamotaj, escamotare, falsificare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, <fig.> distorsionare, distorsiune, pervertire, siluire, violentare, <fig.; rar> interversiune, intervertire. Este revoltat din cauza mutilării textului comunicatului. 2 corupere, pervertire, <fig.> deformare, stricare, viciere. Mutilarea limbii devine o realitate dacă se împrumută masiv barbarisme.

MUTILARE s. (MED.) schilodeală, schilodire, (livr.) estropiere, (reg.) schilăvire. (~ unui soldat în război.)

MUTILARE s. f. Acțiunea de a (se) m u t i l a și rezultatul ei; (ieșit din uz) mutilație. Cf. COSTINESCU, DDRF, DM. – Pl.: mutilări. – V. mutila.