mutilare s.f. I (med., med. vet.) 1 schilodeală, schilodire, <livr.> estropiație, estropiere, <înv. și pop.> sluțire, <înv. și reg.> calicire, <reg.> schilăvire, <înv.> sluțit¹. Suferea din cauza mutilării din timpul exploziei. 2 ciuntire, schilodeală, schilodire, <reg.> șofârnogeală. A stat la pat câteva zile în urma mutilării piciorului în bătaie. II fig. 1 alterare, deformare, denaturare, escamotaj, escamotare, falsificare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, <fig.> distorsionare, distorsiune, pervertire, siluire, violentare, <fig.; rar> interversiune, intervertire. Este revoltat din cauza mutilării textului comunicatului. 2 corupere, pervertire, <fig.> deformare, stricare, viciere. Mutilarea limbii devine o realitate dacă se împrumută masiv barbarisme.