10 definiții pentru mustrător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUSTRĂTOR, -OARE, mustrători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Dojenitor; plin de reproșuri. – Mustra + suf. -ător.
MUSTRĂTOR, -OARE, mustrători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Dojenitor; plin de reproșuri. – Mustra + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mustrător, ~oare [At: PSALT. 84 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: mustra1 + -ător] 1 smf (Înv) Persoană care mustră (3). 2 smf (Înv) Persoană care insultă Si: (înv) suduitor. 3 a Care mustră (3) Si: dojenitor. 4 a Care provoacă remușcări, regrete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUSTRĂTOR, -OARE, mustrători, -oare, adj. Care mustră; dojenitor. Domnul gras vorbește pe un ton rece, mustrător. SAHIA, N. 98. Din ușa tinzii s-auzi un glas Mustrător dar dulce. COȘBUC, P. I 254. ◊ (Adverbial) De ce se uită așa de mustrător la dînsul? DELAVRANCEA, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUSTRĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și adverbial Care mustră; care exprimă o mustrare; dojenitor. Privire ~oare. Ton ~. /a mustra + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mustrătoriu, ~oare smf, a vz mustrător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mustrător adj. m., pl. mustrători; f. sg. și pl. mustrătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mustrător adj. m., pl. mustrători; f. sg. și pl. mustrătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mustrător adj. m., pl. mustrători; f. sg. și pl. mustrătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUSTRĂTOR adj. v. dojenitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUSTRĂTOR adj. dojenitor. (Cuvinte ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mustrător, mustrătoareadjectiv
- 1. Plin de reproșuri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dojenitor
- Domnul gras vorbește pe un ton rece, mustrător. SAHIA, N. 98. DLRLC
- Din ușa tinzii s-auzi un glas Mustrător dar dulce. COȘBUC, P. I 254. DLRLC
- De ce se uită așa de mustrător la dînsul? DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Mustra + sufix -ător. DEX '98 DEX '09