MURUIALĂ, muruieli, s. f. (Reg.) 1. Muruire. 2. (Concr.) Lut sau alt material cu care se muruiește un perete, pardoseala etc. 3. (Concr.) Amestec de făină cu apă, ouă etc. cu care se unge pâinea, mălaiul etc., înainte de a fi băgate în cuptor. – Murui + suf. -eală.

muruială sf [At: BIBLIA (1688), 591¹/36 / Pl: ~ieli / E: murui¹ + -eală] 1 Pământ sau lut înmuiate cu apă, uneori amestecate cu baligă și paie sau var și nisip cu care se muruiesc¹ pereții, pardoseala etc. Si: (reg) imală, murluială, tencuială. 2 (Înv) Var. 3 (Ban) Amestec de var și nisip folosit pentru a lega între ele pietrele sau cărămizile unei construcții Si: mortar¹. 4 (Reg) Pământ frământat din care se construiesc pereții. 5 (Teh) Material argilos folosit la astuparea fisurilor, crăpăturilor și, în general, a golurilor de dimensiuni mici din pereții lucrărilor sau ai construcțiilor subterane, pentru a le asigura etanșeitatea. 6 (Reg) Humă neagră, amestecată cu baligă de cal, cu care se trag brâiele în jurul ferestrelor casei, în exterior. 7 (Buc) Murdărie (1). 8 (Reg) Amestec de făină cu apă și șofran sau gălbenuș de ou, cu care se ung pâinea, colacii, mălaiul etc., înainte de a se introduce în cuptor Si: (reg) cir.

MURUIALĂ, muruieli, s. f. 1. Muruire. 2. (Concr.) Lut sau alt material cu care se muruiește un perete, pardoseala etc. 3. (Reg.; concr.) Amestec de făină cu apă, ouă etc. cu care se unge pâinea, mălaiul etc., înainte de a fi băgate în cuptor. – Murui + suf. -eală.

MURUIALĂ s. f. (Regional) Acțiunea de a murui. 1. Acoperirea pereților unei case cu un strat de lut. 2. Lut sau alt material cu care se muruiește. Muruiala pe pereții de lemn... cade cu vremea. SLAVICI, N. I 9.

MURUIALĂ ~ieli f. 1) v. A MURUI. 2) Lut muiat în apă și frământat cu care se muruiește. /a murui + suf. ~eală

muruĭálă f., pl. ĭelĭ. Mold. Trans. Acțiunea de a murui. Tencuĭală.

murueală f. 1. tencueală; 2. un fel de terciu din făină de grâu cu care se amestecă mălaiul înainte de a-l pune la copt.

muruială (reg.) s. f., g.-d. art. muruielii; pl. muruieli

muruială (reg.) s. f., g.-d. art. muruielii; pl. muruieli

muruială s. f., g.-d. art. muruielii; pl. muruieli

muruială

MURUIALĂ s. v. jeg, lipitură, murdărie, necurățenie.

MURUIALĂ s. 1. v. lipire. 2. (concr.) (reg.) imală, murluială. (~ pentru lipitul caselor țărănești.)

MURUIALĂ s. 1. muruire. (~ pereților unei case țărănești.) 2. (concr.) (reg.) imală, murluială. (~ pentru lipitul caselor țărănești.)

muruială s. v. JEG. LIPITURĂ. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.

muruială, muruieli, s.f. – (reg.) Tencuială cu lut amestecat cu apă (Trans.). – Din murui + suf. -eală (DEX, MDA).