10 definiții pentru muncitoare

Explicative DEX

MUNCITOR, -OARE, muncitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care muncește; p. ext. harnic, activ. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează nemijlocit pentru obținerea unor bunuri sau în activitatea de întreținere și reparare a acestora. 3. Adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care torturează, chinuiește, căznește. – Munci + suf. -tor.

muncitor, ~oare [At: COD. VOR. 4/17 / Pl: ~i, ~oare / E: munci + -tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care torturează, chinuiește. 3 sm (Bis) Diavol. 4-5 smf, a (Persoană) care muncește manual Si: lucrător. 6-7 smf, a (Pgn) (Persoană) care desfășoară o muncă (9-10). 8 a (În ideologia marxistă; îs) Clasa ~oare Proletariat. 9 a (În socialism; îas) Clasă socială alcătuită din totalitatea oamenilor care muncesc în producție, folosind mijloacele de producție proprii mașinismului și induatriei modeme și care constituie forța conducătoare a societății. 10-11 smf, a (Persoană) care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare. 12-13 smf, a (Pgn) (Persoană) care desfășoară o muncă fizică în industrie. 14 a (Iuz; îs) Țărănime ~oare Totalitate a țăranilor săraci și mijlocași. 15 a (Iuz; îas) Totalitate a țăranilor care lucrau în cooperative agricole, în statul socialist. 16 a Care iubește munca (9-10) Si: activ, harnic, zelos. 17-18 a (Rar) Plin de muncă (9-10). 19 sma (Iuz) Țesătură de bumbac Si: americă.

MUNCITOR, -OARE, muncitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care muncește. (În concepția marxistă) Clasa muncitoare = (în capitalism) proletariat; (în socialism) clasă socială alcătuită din totalitatea oamenilor care muncesc în producție, folosind direct mijloacele de producție proprii mașinismului și industriei moderne, și care constituie forța conducătoare a societății. ♦ P. ext. Harnic, activ, zelos. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; p. gener. persoană care desfășoară o muncă fizică (în industrie) (1). 3. Adj., s. m. și f. (Înv.) Persoană care torturează, chinuiește, căznește. – Munci + suf. -tor.

MUNCITOR2, -OARE, muncitori, -oare, s. m. și f. Persoană care ia parte nemijlocit Ia procesul de producție industrială; persoană care își cîștigă existența muncind cu brațele. V. lucrător. Muncitorii, țăranii, intelectualii, călăuziți de Partidul Muncitoresc Romîn, devin tot mai conștienți de faptul că ei sînt stăpîni în această țară, stăpîni peste bunurile și bogățiile ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 153. În depărtările înghețate, închipuirea muncitorului căuta făptura omului viitor. ARGHEZI, P. T. 90. Muncitor agricol = muncitor care lucra pămîntul altora, neavînd pămînt propriu sau alte mijloace de producție. Muncitor calificat v. calificat. ♦ Om care lucrează pămîntul. Cît vedeam cu ochii, pe lanuri și-n ogoare, muncitorii stăteau aplecați asupra pămîntului. SADOVEANU, O. VI 336. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. COȘBUC, P. I 48. La foc de soare Bietul muncitor Stropea cu sudoare Micul său ogor. ALECSANDRI, P. A. 131.

MUNCITOR1 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care muncește, producând bunuri materiale; lucrător. /a munci + suf. ~tor

muncitór, -oáre adj. Care muncește, harnic, activ. Subst. Lucrător, maĭ ales cu brațele.

Ortografice DOOM

muncitor adj. m., s. m., pl. muncitori; adj. f., s. f. sg. și pl. muncitoare

muncitor adj. m., s. m., pl. muncitori; adj. f., s. f. sg. și pl. muncitoare

Sinonime

MUNCITOR s., adj. 1. s. lucrător, (înv.) uvrier. (~ într-o uzină.) 2. adj. v. harnic.

MUNCITOR s., adj. 1. s. lucrător, (înv.) uvrier. (~ într-o uzină.) 2. adj. activ, harnic, neobosit, neostenit, silitor, sîrguincios, sîrguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Un om extrem de ~.)

Intrare: muncitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muncitoare
  • muncitoarea
plural
  • muncitoare
  • muncitoarele
genitiv-dativ singular
  • muncitoare
  • muncitoarei
plural
  • muncitoare
  • muncitoarelor
vocativ singular
  • muncitoare
  • muncitoareo
plural
  • muncitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muncitor, muncitorisubstantiv masculin
muncitoare, muncitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care lucrează nemijlocit pentru obținerea unor bunuri sau în activitatea de întreținere și reparare a acestora. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Muncitorii, țăranii, intelectualii, călăuziți de Partidul Muncitoresc Romîn, devin tot mai conștienți de faptul că ei sînt stăpîni în această țară, stăpîni peste bunurile și bogățiile ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 153. DLRLC
    • format_quote În depărtările înghețate, închipuirea muncitorului căuta făptura omului viitor. ARGHEZI, P. T. 90. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Persoană care desfășoară o muncă fizică (în industrie). DEX '98
    • 1.2. Muncitor agricol = muncitor care lucra pămîntul altora, neavînd pămînt propriu sau alte mijloace de producție. DLRLC
    • 1.3. Muncitor calificat. DLRLC
    • 1.4. Elev-muncitor = muncitor care continuă în paralel cu activitatea productivă pregătirea școlară. DCR2
      • format_quote În anul școlar 1971/1972 și-au ridicat calificarea profesională 3.894.000 studenți-muncitori și 2.888.000 elevi-muncitori. Activitatea de producție și cea de ridicare a nivelului de pregătire a cadrelor se îmbină atât de strict încât aici se vorbește cu temei despre «Uzina-aulă universitară». Sc. 1 V 73 p. 8. DCR2
      • format_quote [Programul artistic] este realizat de elevi-muncitori de la secția serală sub îndrumarea profesorului A. D. R.l. 18 I 75 p. 2. DCR2
    • 1.5. Femeie-muncitor. DCR2
    • 1.6. Muncitor-constructor = muncitor care lucrează la construcții. DCR2
      • format_quote Omul nostru – fost țăran patruzeci de ani și muncitor-constructor douăzeci și doi de ani – în câteva luni și-a ridicat o căsuță. Sc. 15 V 74 p. 1. DCR2
    • 1.7. Muncitor-elev = muncitor care își completează studiile, fără a ieși din producție. DCR2
      • format_quote Iată-i pe câțiva dintre muncitorii-elevi, fruntași la învățătură, repetându-și lecțiile înainte de a intra la cursuri. Sc. 12 IX 61 p. 1; v. și 24 I 63 p. 2. DCR2
    • 1.8. Muncitor-inginer = muncitor care își completează studiile pentru a deveni inginer. DCR2
      • format_quote Un nou tip de muncitor și-a făcut apariția în întreprinderi: muncitorul-inginer. Sc. 13 X 61 p. 3. DCR2
    • 1.9. Muncitor-sortator = muncitor ce sortează și triază materialele și produsele dintr-o fabrică, uzină etc. DCR2
      • format_quote Ei au fost observați de un grup de muncitori-sortatori de la ciurul mecanic. Sc. 18 II 63 p. 1. DCR2
    • 1.10. Om care lucrează pământul. DLRLC
      • format_quote Cît vedeam cu ochii, pe lanuri și-n ogoare, muncitorii stăteau aplecați asupra pămîntului. SADOVEANU, O. VI 336. DLRLC
      • format_quote Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
      • format_quote La foc de soare Bietul muncitor Stropea cu sudoare Micul său ogor. ALECSANDRI, P. A. 131. DLRLC
  • 2. învechit Persoană care torturează, chinuiește, căznește. DEX '09
etimologie:
  • Munci + -tor. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.