calificat, ~ă a [At: V. ROM., 1950, nr. 11, 59 / Pl: ~ați, ~e / E: califica] 1 (D. oameni) Care are sau care cere pregătire specială într-un domeniu de activitate. 2 (D. infracțiuni) Săvârșit în împrejurări speciale, bine precizate Si: calificabil (2).

CALIFICAT, -Ă, calificați, -te, adj. 1. Care are o calificare specială, care a dobîndit știința și experiența necesară pentru îndeplinirea cu succes a unei munci într-o specialitate. Cadrele calificate reprezintă fondul de aur al economiei noastre – un fond care trebuie gospodărit cu grijă, cu mult spirit de răspundere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2681. ◊ Muncitor calificat = muncitor care a dobîndit o pregătire de producție (recunoscută oficial) în cadrul unei anumite specialități. Electrificarea țării va cere un mare număr de muncitori calificați, tehnicieni și ingineri. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 501. Muncă calificată = muncă pentru a cărei îndeplinire se cere o pregătire specială. Normele învechite duc la nivelarea, la ștergerea diferenței dintre munca calificată și necalificată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2598. Echipă calificată = echipă care și-a cîștigat dreptul de a lua parte la o anumită competiție sportivă. 2. (Jur., în expr.) Furt calificat = furt săvîrșit în condiții speciale, prevăzute precis de codul penal (de pildă în timpul nopții, într-o casă locuită, prin efracție etc.). Furtul calificat se pedepsește mai aspru decît furtul simplu.

CALIFICAT, -Ă, calificați, -te, adj. 1. Care are sau cere o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate. 2. (În expr.) Furt calificat = furt săvîrșit în anumite condiții prevăzute de lege, într-un anumit loc și de către anumite persoane (și care agravează pedeapsa). – V. califica.

CALIFICAT, -Ă adj. 1. Care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu. 2. (Jur.; despre infracțiuni) Săvîrșit în împrejurări speciale. [Cf. fr. qualifié].

CALIFICAT, -Ă adj. 1. care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu. 2. (despre infracțiuni) săvârșit în împrejurări speciale. (< fr. qualifié)

CALIFICAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CALIFICA și A SE CALIFICA. 2) (despre infracțiuni) Care este comis în circumstanțe agravante; săvârșit în împrejurări speciale. Crimă ~tă. /v. a (se) califica

calificat a. se zice, în procedură, de un furt săvârșit în circumstanțe agravante.

*calificát, -ă adj. Îndreptățit, care merită să: om calificat. Furt calificat, comis în circumstanțe agravante (ca efracțiunea, sărirea garduluĭ ș. a.), în opoz. cu furt simplu.

calificat adj. m., pl.calificați; f. sg. calificată, pl. calificate

CALIFICAT adj. v. autorizat.

Calificat ≠ necalificat