14 definiții pentru multiplicator (mat.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULTIPLICATÓR, (1) multiplicatori, s. m., (2) multiplicatoare, s. n. 1. S. m. (Mat.) Factor al unui produs; număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie matematică. 2. S. n. Aparat sau mașină de multiplicare, în special aparat care multiplică un text. – Din fr. multiplicateur, lat. multiplicator.

multiplicator [At: NEGULICI / V: ~plecătoriu, ~iu, ~plicătoriu / Pl: (1, 5) ~i, (2-4) ~oare / E: lat multiplicator, fr multiplicateur, ger Multiplikator] 1 sm (Mat) Factor al unui produs. 2 sn (Fiz; înv) Bobină sau aparat utilizate în măsurarea sau amplificarea curentului electric. 3 sn Dispozitiv sau aparat care efectuează multiplicarea unei mărimi. 4 sn Aparat sau mașină care reproduce un original în multe exemplare. 5 sm (Mat) Număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie.

MULTIPLICATÓR, (1) multiplicatori, s. m., (2) multiplicatoare, s. n. 1. S. m. (Mat.) Factor al unui produs; număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie matematică. 2. S. n. Aparat sau mașină de multiplicare, în special aparat care multiplică un text. – Din fr. multiplicateur, lat. multiplicator.

MULTIPLICATÓR s.n. Aparat, mașină de multiplicat. // s.m. 1. (Mat.) Factor numeric sau funcțional care joacă rol de operator. 2. (Ec.) Efectul creșterii tuturor componentelor de cheltuieli globale, investiții, cheltuieli de consum etc. asupra venitului global. ♦ (P. restr.) Efectul creșterii unei anumite componente, de regulă a investițiilor, asupra venitului. [Cf. lat. multiplicator, fr. multiplicateur].

MULTIPLICATÓR I. s. n. 1. dispozitiv, aparat, mașină de multiplicat. 2. ferăstrău circular cu mai multe pânze. II. s. m. 1. (mat.) factor numeric sau funcțional care joacă rol de operator. 2. (ec.) efectul creșterii tuturor componentelor de cheltuieli globale, investiții, cheltuieli de consum etc. asupra venitului global. (< fr. multiplicateur, lat. multiplicator)

MULTIPLICATÓR2 ~i m. 1) mat. Factor al unui produs. 2) Număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie. 3) Persoană specializată în lucrări de multiplicare. /<fr. multiplicateur, lat. multiplicator

multiplicator m. număr cu care se înmulțește.

*multiplicatór, -oáre adj. Care multiplică. S. n., pl. oare. Aritm. Înmulțitor, număru care îl înmulțește pe altu.

multiplecătoriu sm, sn vz multiplicator

multiplicătoriu sm, sn vz multiplicator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

multiplicatór1 (factor numeric) (-ti-pli-) s. m., pl. multiplicatóri

multiplicatór (mat.) s. m. (sil. -pli-), pl. multiplicatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MULTIPLICATÓR s. v. înmulțitor.

Intrare: multiplicator (mat.)
multiplicator1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: mul-ti-pli- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • multiplicator
  • multiplicatorul
  • multiplicatoru‑
plural
  • multiplicatori
  • multiplicatorii
genitiv-dativ singular
  • multiplicator
  • multiplicatorului
plural
  • multiplicatori
  • multiplicatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

multiplicator (mat.)

  • 1. matematică Factor al unui produs; număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie matematică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: înmulțitor
  • 2. economie Efectul creșterii tuturor componentelor de cheltuieli globale, investiții, cheltuieli de consum etc. asupra venitului global.
    surse: DN
    • 2.1. prin restricție Efectul creșterii unei anumite componente, de regulă a investițiilor, asupra venitului.
      surse: DN

etimologie: