MULTIPLICATOR, (1) multiplicatori, s. m., (2) multiplicatoare, s. n. 1. S. m. (Mat.) Factor al unui produs; număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie matematică. 2. S. n. Aparat sau mașină de multiplicare, în special aparat care multiplică un text. – Din fr. multiplicateur, lat. multiplicator.

multiplicator [At: NEGULICI / V: ~plecătoriu, ~iu, ~plicătoriu / Pl: (1, 5) ~i, (2-4) ~oare / E: lat multiplicator, fr multiplicateur, ger Multiplikator] 1 sm (Mat) Factor al unui produs. 2 sn (Fiz; înv) Bobină sau aparat utilizate în măsurarea sau amplificarea curentului electric. 3 sn Dispozitiv sau aparat care efectuează multiplicarea unei mărimi. 4 sn Aparat sau mașină care reproduce un original în multe exemplare. 5 sm (Mat) Număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie.

MULTIPLICATOR, (1) multiplicatori, s. m., (2) multiplicatoare, s. n. 1. S. m. (Mat.) Factor al unui produs; număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie matematică. 2. S. n. Aparat sau mașină de multiplicare, în special aparat care multiplică un text. – Din fr. multiplicateur, lat. multiplicator.

MULTIPLICATOR s.n. Aparat, mașină de multiplicat. // s.m. 1. (Mat.) Factor numeric sau funcțional care joacă rol de operator. 2. (Ec.) Efectul creșterii tuturor componentelor de cheltuieli globale, investiții, cheltuieli de consum etc. asupra venitului global. ♦ (P. restr.) Efectul creșterii unei anumite componente, de regulă a investițiilor, asupra venitului. [Cf. lat. multiplicator, fr. multiplicateur].

MULTIPLICATOR I. s. n. 1. dispozitiv, aparat, mașină de multiplicat. 2. ferăstrău circular cu mai multe pânze. II. s. m. 1. (mat.) factor numeric sau funcțional care joacă rol de operator. 2. (ec.) efectul creșterii tuturor componentelor de cheltuieli globale, investiții, cheltuieli de consum etc. asupra venitului global. (< fr. multiplicateur, lat. multiplicator)

MULTIPLICATOR² ~i m. 1) mat. Factor al unui produs. 2) Număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie. 3) Persoană specializată în lucrări de multiplicare. /<fr. multiplicateur, lat. multiplicator

multiplicator m. număr cu care se înmulțește.

*multiplicatór, -oáre adj. Care multiplică. S. n., pl. oare. Aritm. Înmulțitor, număru care îl înmulțește pe altu.

multiplecătoriu sm, sn vz multiplicator

multiplicătoriu sm, sn vz multiplicator

multiplicator² (factor numeric, lucrător) (desp. -ti-pli-) s. m., pl. multiplicatori

multiplicator¹ (factor numeric) (-ti-pli-) s. m., pl. multiplicatori

multiplicator (mat.) s. m. (sil. -pli-), pl. multiplicatori

MULTIPLICATOR s. v. înmulțitor.

multiplicator s. v. ÎNMULȚITOR.