multiplicativ, ~ă a [At: GR. R.-N. I, 65/8 / Pl: ~i, ~e / E: fr multiplicatif] 1 Care indică proporția în care crește o cantitate. 2 (Grm; îs) Numeral ~ Numeral care arată în ce proporție crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune.

MULTIPLICATIV, -Ă, multiplicativi, -e, adj. (În expr.) Numeral multiplicativ = numeral care arată în ce proporție crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. «întreit», «înzecit», «însutit» sînt numerale multiplicative.

MULTIPLICATIV, -Ă adj. Care multiplică, care arată o multiplicare. ◊ Numeral multiplicativ = numeral care exprimă proporția în care crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. [Cf. fr. multiplicatif].

MULTIPLICATIV, -Ă adj. care multiplică; care exprimă o multiplicare. ♦ numeral ~ = numeral care exprimă proporția în care crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. (< fr. multiplicatif)

MULTIPLICATIV ~ă (~i, ~e) Care multiplică. * Numeral ~ numeral care arată în ce proporție crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. /<fr. multiplicatif

multiplicativ (desp. -ti-pli-) adj. m., pl. multiplicativi; f. multiplicativă, pl. multiplicative

multiplicativ (-ti-pli-) adj. m., pl. multiplicativi; f. multiplicativă, pl. multiplicative

multiplicativ adj. m. (sil. -pli-), pl. multiplicativi; f. sg. multiplicativă, pl. multiplicative

MULTIPLICATIV, -Ă adj. (cf. fr. multiplicatif): în sintagma numeral multiplicativ (v.).

MULTIPLICATIV, -Ă adj. Care indică proporția în care crește o cantitate. Numerale. . . multiplicative. GR. R.-N. I, 65/8. Ajjectivii multiplicativi. HELIADE, PARALELISM, 57, Cf. BARCIANU, ALEXI, W. Din numeralele cardinale se construiesc . . . numeralele multiplicative. GRAM. ROM¹, I, 235. ◊ (Substantivat) Din numeralul fracționar „jumătate” se formează, ca și multiplicativele, verbul „a înjumătăți”. – Pl.: multiplicativi, -e. – Din fr. multiplicatif.